Abordarea tipurilor de atașament

Introducere

În societatea de azi, unde se desfășoară cu precădere activități destinate acumulărilor materiale, timpul liber (loisir) pare o amintire, iar timpul petrecut împreună cu familia se diminuează de la an la an.

Subiectul acestei lucrări este foarte atrăgător pentru mine. Am ales această temă pentru că simt o mare regăsire a propriilor sentimente ca și mamă, dar și ca fiică. Un alt motiv pentru care am ales tema este faptul că se leagă de tema iubirii, de iubirea părintească și de iubirea copilului față de părinții săi. Poate în acest fel, scriind pe această temă, încerc în mod inconștient identificarea și rezolvarea propriilor probleme, descoperind totodată ce experiențe din copilărie mi-au influențat comportamentul ca mamă. Subiectul este de actualitate în orice societate, dar mai ales în societatea noastră, urmare numărului mare de copii instituționalizați sau proveniți din familii cu probleme socio-economice, dezorganizate sau din familii monoparentale. La toate acestea se adaugă în ultimul timp migrarea în număr foarte mare a părinților cu copii minori, de vârste mici, migrare ce presupune despărțirea familiilor pe perioade de timp îndelungate, uneori definitiv. Separarea de părinți marchează în mod negativ copiii rămași în grija bunicilor sau a statului.

În acest context, paralel cu diminuarea drastică a timpului petrecut de părinți cu proprii copii, are loc și alterarea calității acestuia. Interacțiunea părinte - copil se traduce din ce în ce mai mult în asigurarea nevoilor materiale, iar suportul afectiv, indispensabil în dezvoltarea bio psihosocială a copilului, dispare și încep să apară fenomene pe care societatea le privește nedumerită (sinucideri la vârste din ce în ce mai scăzute, depresii, adicții, creșterea violenței, a consumului de droguri și a tulburărilor de comportament, etc.).

În prezent, copiii petrec singuri mai mult timp decât oricând în istoria omenirii, în fața monitorului, a tabletei, a unui telefon sau în fața televizorului. Acești copii, expuși tehnologiei informaționale, cu o copilărie petrecută mai mult în lumea virtuală, privați de abilitățile de a crea relații interpersonale devin violenți, nu știu să împartă, nu manifestă comportamente prosociale și au, de cele mai multe ori, o capacitate redusă de adaptare.

La nivel global, cercetările Organizației Mondiale a Sănătății arătau la sfârșitul anilor 2020 faptul că 20% din copii au dificultăți emoționale și comportamentale, care îi împiedică să obțină o performanță educațională pe măsura potențialului lor. Unul din cinci copii prezintă la un moment dat o problemă de sănătate emoțională și/sau comportamentală.

Una dintre perioadele cele mai importante de dezvoltare umană o reprezintă copilăria, primii șapte ani, perioadă plină de acumulări care ne influențează dezvoltarea ulterioară, mai ales în plan emoțional, perioadă în care se pare că plasticitatea creierului este cea mai ridicată.

Sentimentele și emoțiile ne oferă informații care ne ajută să luăm decizii și să ne comportăm într-un anumit fel, ne motivează să acționăm, să stabilim limite, să comunicăm și facilitează unitatea speciei umane.

Modul în cum navigăm prin multitudinea de emoții apărute în viața noastră zilnic, cum ne

folosim de ele pentru a trăi mai bine sau pentru a avea succes este intermediat de inteligența noastră emoțională.

Romania, până în prezent au fost efectuate sporadic studii privind influența modului de relaționare copil-părinte/îngrijitor din primii ani de viață asupra dezvoltării inteligenței emoționale. Cercetările întreprinse din anii ‘90 se bazează în principal pe elaborarea unor instrumente de măsurare a inteligenței emoționale sau pe elaborarea unor planuri de dezvoltarea a inteligentei emoționale în mediul organizațional.

Tipuri de atașament - definiții

Atașamentul reprezintă un ansamblu de legături stabilite între bebeluș și mamă, începând cu senzațiile și percepțiile sugarului față de aceasta și, reciproc, ale mamei față de copil. 4 În “Psihologia copilului”, (Harwood, 2010) definește atașamentul ca fiind “legătură emoțională durabilă ce apare între copii și părinții lor sau alți adulți care au grijă de ei”. La rândul său, John Bowlby în lucrarea sa “O bază de siguranță” scrie: “Comportament de atașament înseamnă orice formă de comportament care face ca o persoană să ajungă sau să se mențină în proximitatea unui alt individ identificat ca fiind în mod clar mai capabil de a se adapta la mediu. [ ] în timp ce comportamentul de atașament este cel mai ușor de observat la vârste foarte mici, el poate fi observat pe parcursul întregului ciclu al vieții, în special în situațiile de urgență. [ ] Funcția biologică ce i se atribuie este cea de protecție.” (Bowlby, 2011). În “Traumă, atașament, constelații familiale”, autorul Franz Ruppert scrie “în noi se construiesc fără o contribuție conștientă, încă de la naștere, structuri de atașament cu alți oameni, în primul rând cu mama noastră”. (Ruppert, 2012) Pentru copii, atașamentul emoțional față de mama lor este necesar supraviețuirii. După cum au identificat Spitz și Wolf, „fără contactul plin de dragoste cu o persoană de îngrijire, nou-născuții se atrofiază și chiar mor, cu toate că sunt îngrijiți suficient din punct de vedere al alimentației și îngrijirilor corporale.”