Metode de Evaluare

Evaluarea ne permite sa ne pronuntam “asupra starii unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informatiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite sa masuram în raport cu o anumita norma la care ne raportam” (Etienne Brunswic).

În sens larg, prin strategie se întelege ansamblul de actiuni întreprinse într-o organizatie (militara, economica, educationala etc.) pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu.

Strategia vizeaza asigurarea si pregatirea resurselor umane si materiale, probleme de planificare si organizare a muncii, de cooperare în cadrul organizatiei sau cu alte organizatii etc., potrivit functiilor managementului modern, toate acestea având însa un caracter anticipativ, cu bataie lunga, deci un pronuntat spirit de previziune.

Se poate asocia termenul de strategie, definit astfel, cu activitatea didactica în general si cu cea de evaluare, în particular. Activitatea didactica, indiferent de tipul si gradul (nivelul) institutiei de învatamânt, se desfasoara în conformitate cu anumite finalitati, cunoscute sub denumirea de obiective pedagogice sau didactice.

Pentru atingerea lor, atât la nivelul institutiei de învatamânt, cât si la nivelul clasei, intra în joc resursele materiale (spatii de învatamânt, mobilier, materiale didactice, mijloace tehnice etc.) dar si cele umane (profesori, elevi, personal auxiliar etc.), au loc procese de planificare, organizare si dirijare, de control si evaluare, toate acestea, împreuna, vizând atingerea obiectivelor pedagogice stabilite.

De priceperea utilizarii resurselor si de capacitatea de conducere a procesului de învatamânt (deci, de strategia didactica) depind, în ultima instanta, performantele scolare obtinute de elevi.

Problema se pune asemanator si în cazul evaluarii, o componenta principala a procesului de învatamânt, alaturi de predare si învatare, deoarece atât profesorul, la nivelul clasei, cât si directorul, la nivelul scolii, sunt datori sa-si stabileasca din timp când si cum vor verifica daca se afla pe drumul cel bun, la capatul caruia obiectivele stabilite vor fi atinse si aceasta nu oricum, ci cu cheltuieli materiale, financiare, de timp si umane cât mai reduse.

Asadar, a stabili o strategie de evaluare în învatamânt echivaleaza cu a fixa când evaluezi, sub ce forma, cu ce metode si mijloace, cum valorifici informatiile obtinute etc. Desigur, în final, în functie de concluziile desprinse, elevul îsi va modifica strategia de învatare, profesorul pe cea de predare iar directorul strategia manageriala.

Strategia de evaluare denota modul de integrare a actiunii de evaluare (realizabila prin operatiile de masurare-apreciere-decizie) în structura de functionare a activitatii didactice/ educative. Conceptul de strategie de evaluare reflecta tendinta de extindere a actiunilor evaluative: de la verificarile traditionale la evaluarea proceselor si conditiilor de desfasurare a activitatii didactice, a situatiilor de instruire/învatare.

Fiind un proces multidimensional, se pot identifica, în functie de criteriile alese, mai multe strategii/tipuri de evaluare:

1. Din punct de vedere al situatiilor de evaluare, putem identifica doua strategii:

- evaluare realizata în circumstante obisnuite, bazata pe observarea activitatii elevilor;

- evaluare specifica, realizata în conditii special create ce presupune elaborarea si aplicarea unor probe, partenerii angajati în proces fiind constienti de importanta demersurilor de verificare si apreciere întreprinse;

2. Dupa functia dominanta îndeplinita, putem identifica doua strategii:

- evaluare diagnostica (se realizeaza o diagnoza descriptiva ce consta în localizarea lacunelor si erorilor în cunostinte si abilitati dar si a “punctelor forte” si o diagnoza etiologica care releva cauzele care au generat neajunsurile constatate);

- evaluare predictiva prin care se urmareste prognozarea gradului în care elevii vor putea sa raspunda pe viitor unui program de instruire;

3. Dupa modul în care se integreaza în desfasurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii:

- evaluare initiala, realizata la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situeaza elevii;

- evaluare formativa, care însoteste întregul parcurs didactic, organizând verificari sistematice în rândul tuturor elevilor din toata materia;

- evaluarea sumativa, care se realizeaza de obicei, la sfârsitul unei perioade mai lungi de instruire;