Timiditatea și Relația ei cu Alte Însușiri de Personalitate

INTRODUCERE

Într-o eră a comunicării, timiditatea constituie un handicap, o boală care paralizează orice iniţiativă – fie că e vorba de domeniul profesional, familial, sau sentimental – şi face persoana să se izoleze şi să piardă contactul cu lumea exterioară. Acest fenomen complex şi contradictoriu, realitate dureroasă pentru timizi şi neatrăgătoare pentru ceilalţi, face treptat obiectul studiului literal, etic, psihologic, psihosociologic, psihopedagogic şi pedagogic, accentul deplasîndu-se de la aspectele predominant teoretice spre cele experimentale, de la cunoaştere spre terapie.

Fenomenul timidităţiii este extrem de răspîndit. După unul dintre cele mai cunoscute chestionare de timiditate, (Zimbardo, 1977), aplicat de autor şi colaboratorii săi pe un eşantion de 10 000 de subiecţi în America, Asia şi Europa, 80% dintre cei testaţi s-au autodeclarat timizi.

Şi totuşi dacă cercetăm cu insistenţă dicţionarele de prestigiu din domeniu, termenul de timiditate este dificil de identificat. Vom găsi termenii de teamă, anxietate, angoasă, ruşine, stres, dar nu timiditate, ceea ce înseamnă că şi în cazul timidităţii drumul de la fenomen la concept este foarte anevoios [9, pag.3].

Timiditatea este o trăsătură psihică de personalitate care în cele mai multe cazuri este însoţită de alte însuşiri de personalitate. În literatura de specialitate nu vom putea găsi anumite date statistice privind relaţia timidităţii cu alte însuşiri de personalitate, însă vom putea vedea anumite ipoteze privind relaţia acestui fenomen cu aşa însuşiri de personalitate ca imaginea de sine, temperamentul, sociabilitatea, itroversie – extoversie, hiperemotivitate, caracterul etc.

Actualitatea temei.

Actualmente, în Republica Moldova timiditatea este un fenomen complex adesea fiind studiat de către psihologi, pedagogi şi psihopedagogi în sistemul educaţional. La fel este studiat de către studenţii facultăţilor de Psihologie la îndeplinirea tezelor de an, de licenţă, de diplomă etc. În sistemul educaţional atît psihologii cît şi pedagogii acordă asistenţă copiilor – elevilor diagnosticaţi cu această tulburare, deoarece adesea acest fenomen are un impact negativ asupra dezvoltării psihice şi socializare a indivizilor. Ipactul negativ al acestui fenomen constă în faptul că acesta, adesea trezind o frică, o nelinişte în lumea interioară a copilului duce spre dezadaptarea socială a acestuia astfel încît poate duce şi la alte tulburări ca: imagine de sine scăzută(subapreciere), dezadaptare socială, nereuşită şcolară etc.

Motivarea alegerii.

Motivul pentru care am ales această temă rezultă din interesul pentru studierea fenomenului de timiditate şi relaţia acestuia cu alte însuşiri psihice de personalitate. Determinanta este îndatorirea morală faţă de propria persoană, ce nu ar fi deloc străină pentru un timid ce a reuşit să se debaraseze de balastul din „plumb” a acestui fenomen distrugator al lumii interne. Un alt motiv este aceea de a deschide calea spre un domeniu vast de cercetare ştiinţifică care reprezintă nu doar un interes unilateral.

Obiectivele tezei:

Scopul acestei teze de an constă în studiul atît teoretic cît şi practic a conceptului de timiditate şi a relaţiilor acestui fenomen cu alte însuşiri de personalitate. Printre finalităţile urmărite de mine ca viitor specialist au fost următoarele:

O1. Analiza literaturii de specialitate privind fenomenul de timiditate şi a relaţiilor acestuia cu alte însuşiri de personalitate;

O2. Definirea conceptului de „Timiditate”, pornind de la etiologia cuvîntului;

O3. Cercetarea analitico – teoretică a conceptului de timiditate şi a altor însuşiri de personalitate;

O4. Identificarea relaţiei fenomenului de timiditate cu alte însuşiri psihice;

O5. Cercetarea empirică a rezultatelor timidităţii şi a altor însuşiri de personalitate;

O6. Expunerea anumitor concluzii privind cercetarea curentă.

Metodologia de cercetare.

Metodologia de cercetare folosită la elaborarea acestei lucrări a fost observaţia, diagnosticarea psihometrică a indivizilor cu ajutorul anumitor teste psihologice, studierea metodelor de corelare a relaţiei dintre timiditate şi celelate însuşiri de personalitate etc.

Ipoteza cercetării:

I1. Persoanele timide au tendinţă către subapreciere şi sunt mai puţin sociabile;

I2. Nivelul timidităţii depinde de tipul de temperament.

Importanţa teoretică a lucrării

Materialul structurat în această teză de an oferă o amplă informaţie privind relaţia dintre timiditate şi alte însuşiri de personalitate. Informaţia relatată în această teză va oferi un suport teoretic viitorilor studenţi, care vor dori să cerceteze acest fenomen, cît şi la lărgirea fondului teoretico – practic privind relaţia timidităţii cu alte însuşiri psihice de personalitate.