Biserica Ortodoxă 2004

1. Săptămâna de rugăciune pentru ”Unitatea creștină”(18-25 Ianuarie)

(Pr. Valentin Fătu) – p.43

A început în 1908 la Biserica Episcopală din Graymoor și la care Biserica Ortodoxă participă încă din 1961.

- 18 Ianuarie începe săptămâna de rugăciune când fiecare Biserică se roagă pentru unitatea creștinilor.

- 19 Ianuarie rugăciunile au fost continuate în Catedrala Patriarhală, prezent fiind Prea Fericitul Teoctist și Î.P.S Ioan Robu,Mitropolit al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din București.

- 20 Ianuarie rugăciunile au loc la Biserica Romano-Catolică unde predica a fost rostită de reprezentantul Bisericii Anglicane.

- 21 Ianuarie rugăciunile ecumenice au loc la Biserica Evanghelică Luterană unde a participat din partea Bisericii Ortodoxe Române, Pr.Prof. Dr. Tache Sterea care a și rostit mesajul Bisericii noastre.

- 22 Ianuarie întrunirea are loc la Biserica Anglicană unde am avut reprezentant pe P.S. Ciprian Câmpineanul, cuvântul de încheiere fiind rostit de reprezentantul Bisericii Refomate.

-23 Ianuarie gazda rugăciunii este Biserica Reformată al carei reprezentant a rostit predica. Din partea Bisericii Ortodoxe a participat P.S. Ambrozie Sinaitul,Episcop Vicar Patriarhal.

- 24 Ianuarie se fac rugăciuni în Biserica Romano-Catolica ”Sfântul Iosif”, mesajul fiind rostit de P.S. Vicențiu Ploieșteanu.

- Săptamâna de rugaciune pentru unitatea creștinilor s-a încheiat Duminică, 25 Ianuarie,fiecare Biserică făcând rugaciunii în cursul slujbelor duminicale.

2. Atitudinea teologilor și a Bisericii față de homosexualitate

(Pr.Prof.dr.Sorin Cosma) – p. 171

Biserica nu-i poate abandona pe aceștia, fiindcă prin Sfântul Botez ei sunt membri ai Trupului lui Hristos.

Răspunsurile moralei creștine privind acestă temă, sunt diverse și contradictorii și sunt rezumate la 4 aspecte:

- Atitudinea nevavorabilă - punitivă conform careia orientarea și actele sunt considerate perverse.

- Atitudinea nefavorabilă –non-punitivă condamnă păcatul dar nu și pe păcatos.

- Acceptarea prudentă – limitată socotește homosexualitatea un rău ontic, însă acceptă relațiile stabile și iubitoare, în acest caz aceste relații sunt considerate permise și chiar demne.

- Acceptarea deplina – consideră homosexualitatea daruită de Dumnezeu, iar comportamentul rezultat este considerat adecvat din punct de vedere moral și chiar demn de urmat.

Este important de menționat pozitia teologilor Romano-Catolicii conservatori care înclină spre poziția nevavorabilă – non-punitivă, iar cei ”revizioniști” înclină spre acceptarea prudentă.

3. Scrisoarea adresata de Rowan Williams, Arhiepiscopul de Chantebury, Patriarhiei Române(p.388) cu privire la hirotonirea unui preot anglican homosexual în treapta de episcop în cadrul Bisericii Episcopale din Statele Unite ale Americii.

Comuniunea Anglicană menționează ca nu aprobă aceste practici însă Primații și nici Arhiepiscopul de Chantebury nu posedă autoritatea canonică de a interzice aceste acțiuni.

Primatul Cominiunii Anglicane recunoaște poate afecta dialogul cu celelalte confesiuni creștine.Biserica Ortodoxă Romană își exprimă sentimentele de mâhnire și totodată de îngrijorare față de evoluția deosebit de regretabilă din cadrul Comuniunii Anglicane.

4. Întrunirea noului Comitet Central al Conferinței Bisericilor Europene(Geneva,13-18 Decembrie).

Odata cu largirea granițelor Uniunii Europene se face apel ca Bisericile să noi posibilitați de cooperare între ele iar integrarea europeană nu trebuie să se limiteze doar la dimensiunea politică si economică, ci trebuie să fie promovate solidaritatea și demnitatea umană.

5. Dialogul dintre Biserica Ortodoxă și cea luterană (Ierapetra,Cipru, 1-6 Octombrie 2003,p.398) are ca scop evidențierea punctelor comune dintre cele două Bisericii.Astfel că se arata că Botezul este săvarșit în numele Sfintei Treimi de către preoții hirotoniți.Botezul este recunoscut atat de luterani cat și de ortodocși ca fiind o necesitate.Se subliniază relația strânsă dintre Botez și Euharistie arătând ca Sfânta Liturghie este cel mai potrivit moment și cadru de săvârșire a Botezului.Cât privește Taina Mirungerii, pentru luteranii aceasta nu este o taină ci un sacrament și nu se administrază imediat după Botez .