Leadership în administrația publică locală

Plenitudinea existentei umane, în mare parte, este determinata de confortul individual si social al individului. Acesta, la rândul lui poate fi regasit în mediul vietii curente în care omul se desfasoara în calitate de persoana fizica si actor social. Comunitatea, ca unul dintre platourile ambientale de baza în care omul îsi desfasoara activitatile cotidiene, este de importanta promordiala. Mediul comunitar, mai ales în regiunile rurale, reprezinta cel mai potrivit teren social în care omul este cunoscut si recunoscut. Mediul comunitar totodata constituie microuniversul care în cea mai mare masura reda omului rezultatele actiunilor proprii.

Dupa cum este cunoscut, România se afla în prezent în situatia de a raspunde unor cerinte si provocari impuse de procesul de dezvoltare socio-economica a tarii. Exista necesitati si constrângeri în numeroase domenii precum administratie publica, economie, mediu, cultura, sanatate, asistenta sociala. Multe dintre aceste domenii au o relatie si o influenta directa asupra comunitatilor locale, afectând într-un fel sau altul nivelul de trai al acestora. A rezultat astfel, nevoia implicarii comunitatilor în ansamblu în rezolvarea problemelor care le afecteaza în mod direct si carora au capacitatea de a le veni în întâmpinare. Toate aceste actiuni îndreptate înspre solutionarea unor necesitati ale comunitatilor, cu mobilizarea si implicarea efectiva a acestora, se traduc si formeaza un proces amplu, acela al dezvoltarii comunitare. Resursele ce pot fi alocate în cadrul procesului dezvoltarii comunitare variaza în functie de potentialul comunitatilor, de pozitia lor în structura administrativa a tarii, de gradul de pregatire si implicare a resurselor umane locale.

Preocuparile unei autoritati a administratiei publice locale tin de aspecte legate de viata de zi cu zi a oamenilor. Cel putin din acest motiv, autoritatea respectiva, indiferent care ar fi ea, intra în contact cu cetatenii care îi solicita rezolvarea a fel de fel de probleme si se afla în permanenta sub observatia cetatenilor respectivi. Nu întâmplator, de-a lungul timpului, la acest nivel s-a dezvoltat o întreaga teorie si au fost puse la punct o serie de instrumente prin care cetatenii pot fi implicati nemijlocit în activitatea administratiei publice locale, inclusiv în latura decizionala a acestei activitati. Iata însa, ca si în România, ca membru al Uniunii Europene, implicarea membrilor comunitatii în dezvoltarea acesteia îsi gaseste din ce în ce mai mult locul si rostul.

Astfel comunitatea devine durabila si viabila prin efortul comun al membrilor ei. Orice tentativa de acest gen, deci, trebuie considerata salutara si benefica. Unul din cei mai importanti factori din cadrul comunitatii care doreste rezolvarea unora din problemele stringente cu care se confrunta comunitatea, utilizând resursele disponibile, este leadershipul comunitar.

Lideri comunitari pot fi nu numai reprezentanti ai autoritatilor locale, ai organizatiilor neguvernamentale sau oameni de afaceri ci si oameni obisnuiti care sunt interesati de îmbunatatirea calitatii vietii în comunitatea din care fac parte.

Implicarea cetatenilor în dezvoltarea comunitatii în care traiesc este nu numai benefica, dar si necesara. Cei alesi în administratia publica locala pot lua cunostinta atât de nevoile si grijile cetatenilor, cât si de eventuale sugestii privind modul de rezolvare a unor probleme, numai printr-o permanenta si strânsa legatura cu acestia. Pe de alta parte, dialogul între reprezentantii administratiei publice locale si cetateni poate oferi celor dintâi ocazia sa-si justifice unele decizii si actiuni si sa explice care sunt cauzele anumitor nerealizari. Prin aceasta, administratia unei comunitati poate obtine nu numai întelegerea cetatenilor din respectiva comunitate legata de unele demersuri si, mai cu seama, de unele nereusite ale sale, dar si sprijinul în rezolvarea anumitor probleme.

Pentru ca dialogul sa fie însa eficient, trebuie ca cetatenii sa cunoasca atributiile diferitilor factori ai administratiei locale, cât mai exact. Aceasta le va da posibilitatea sa ridice în fata administratiei publice locale numai probleme ce sunt de competenta ei si sa înteleaga limitele cu privire la atributiile acesteia. Atunci, presiunea cetatenilor, manifestata prin opinii si initiative, îi va face pe primari, consilieri si pe functionarii primariilor sa nu se mai simta singurii în masura sa decida asupra modului în care trebuie sa rezolve anumite probleme, sau asupra prioritatilor.

Dar în acelasi timp, aceasta presiune va schimba, în perspectiva reprezentantilor si lucratorilor din administratie, imaginea cetatenilor, din cea de depunatori de cereri la primarie, într-una de cautatori si initiatori de solutii, precum si de persoane care se intereseaza în permanenta de ceea ce fac cei pe care îi aleg si pe care îi platesc.

CAPITOLUL I. COMUNITATEA SI ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA

1.1. Aspecte teoretice privind comunitatea

De cele mai multe ori termenul de comunitate este definit folosind termeni geografici, comunitatile fiind legate de o anumita locatie, spre exemplu pot fi comunitati un oras, cartier, un grup de oameni, etc. Când comunitatea este definita prin localizare fizica, ea poate fi delimitata prin granite precise care sunt deja întelese si acceptate de ceilalti. Definirea comunitatilor în termeni geografici este numai o modalitate de a le aborda. Comunitatile pot fi definite prin mostenire culturala comuna, limbaj, credinte si interese împartasite. De foarte multe ori sunt denumite comunitati de interese. Chiar si atunci când comunitatile se refera la localizare geografica, ele nu includ întotdeauna pe oricine din zona. În centrele umane mari, comunitatile sunt definite cel mai adesea în termenii cartierelor. Majoritatea oamenilor apartin mai mult decât unei comunitati, chiar daca suntem constienti sau nu de acest fapt. De exemplu, un individ poate fi, în acelasi timp, parte a unei comunitati reprezentate de cartier, o comunitate religioasa si o comunitate ce împarte interese comune.

În Dictionarul explicativ al limbii române comunitatea este definita ca:  1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte ; posesiune în comun. 2.Grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune ; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari, etc.

Dictionarul de sociologie (Zamfir si Vlasceanu, 1993) defineste comunitatea ca entitate social-umana, ai carei membri sunt legati împreuna prin locuirea aceluiasi teritoriu si prin relatii sociale constante si traditionale (consolidate în timp).

The New Shorter Oxford Dictionary face distinctia între doua tipuri de întelesuri: