Dezvoltarea Leadership-ului în Administrația Publică din România în Viitor

Ce este leadership-ul?

Subiectul leadership-ului a fost de interes pentru sute de ani, de la filozofii greci cum ar fi Platon si Socrates, pana la marii guru ai managementului si leadershipului din vremea noastra. Totusi, niciodata nevoia de leadership eficient nu a fost mai promovata ca in secolul 21. Principalul argument este acela ca in vremurile acestea schimbatoare, leadershipul este cheia succesului indivizilor si organizatiilor cat si a regiunilor si tarilor in care traim.

In ciuda recunoasterii importantei leadershipului, exista un anumit mister in ceea ce priveste definirea clara a acestuia. Intr-un review al cercetarii pe leadership, Stogdiil (1974, pag. 259), concluziona ca “sunt tot atatea definitii ale leadershipului cate persoane incearca sa il defineasca“.

In mijlocul problemei definirii leadershipului stau doua dificultati fundamentale. In primul rand, spre deosebire de notiuni precum “dragostea”, “libertatea” sau “fericirea”, leadershipul este un concept complex deschis interpretarilor subiective. Fiecare intelege in mod intuitiv ce reprezinta notiunea de conducere, bazat pe o multitudine de experiente de invatare, ceea ce face dificila prinderea acestora intr-o singura definitie succinta. In al doilea rand, modul in care leadershipul este definit si inteles este puternic influentat de pregatirea teoretica a persoanei respective. Exista grupuri de oameni care vad leadershipul ca o consecinta a caracteristicilor unui lider, in timp ce alte grupuri vad conceptul ca fiind un proces social ce se dezvolta in cadrul relatiilor dintr-un grup. Astfel de opinii divergente vor avea ca rezultat o opinie diferinta cu privire la natura leadershipului.

Despre guvernarea publică

În condiţiile schimbărilor rapide din prezent, guvernele trebuie să îşi reconsidere rolul

pentru a face faţă provocărilor precum globalizarea, descentralizarea, noile tehnologii, şi, de

asemenea, cerinţelor, aşteptărilor şi influenţelor cetăţenilor. Principiile bunei guvernări

transformă nu doar relaţiile dintre guverne, cetăţeni şi parlamente, ci chiar funcţionarea

efectivă a guvernelor în sine.

Aceste principii sunt: respectarea legii, deschiderea, transparenţa şi responsabilitatea

instituţiilor democratice, echitatea şi egalitatea în tratamentul acordat cetăţenilor (incluzând

mecanismele de consultare şi participare), legi şi regulamente clare, transparente şi aplicabile,

consistenţă şi coerenţă în formularea politicilor şi a standardelor ridicate de acea etică a

comportamentului.

Guvernele trebuie să analizeze şi să dezvolte soluţii pentru provocările şi nevoile ce

vor apărea şi să promoveze practici care cresc eficienţa instituţiilor democratice. Guvernarea

publică include activităţi de guvernare on-line (e-guvernare), de bugetare şi de management,

de reformă, de dezvoltare durabilă şi de participare a cetăţenilor în formularea politicilor şi în

lupta împotriva corupţiei.

O guvernare eficientă ajută la întărirea democraţiei şi a drepturilor omului,

promovarea prosperităţii economice şi a coeziunii sociale, scăderea sărăciei, protejarea

mediului, utilizarea raţională a resurselor naturale şi o mare încredere în guvern şi

administraţia publică.

Provocările conducerii organizaţiei

Leadership-ul nu este o noţiune singulară. Chiar şi după decenii de cercetare, nu

suntem capabili să identificăm cu certitudine factorii cauzali specifici care să conducă la un

leadership şi management de succes în orice timp şi spaţiu. Iar acest lucru se datorează

faptului că situaţiile din viaţa reală nu sunt aceleaşi, ci într-o continuă schimbare, cu numeroşi

factori şi variabile care apar aproape simultan.

În prezent se urmăreşte o abordare a leadership-ului şi a managementului care să

conducă la performanţă şi eficienţă. Studiile dovedesc că cei mai mulţi doresc o abordare

completă care să poată fi adaptată cât mai multor organizaţii şi situaţii.

O astfel de abordare permite promovarea unei înţelegeri şi a unui limbaj comun prin

care conducătorii organizaţiilor să poată să lucreze împreună şi să acţioneze asupra

problemelor pe care le întâmpină în activităţile zilnice. Pentru dezvoltarea ideilor şi abilităţilor

în acest sens, este necesară construirea unui sistem al comportamentului organizaţional,

folosind un limbaj comun pentru ca cei în masură să poată să stapânească capacităţile,

principiile şi legităţile necesare.

Abordarea situaţională a leadership-ului pune la dispoziţie acest limbaj comun, menit

să rezolve problemele organizaţiei: un limbaj comun valoros prin care se pot diagnostica

problemele leadership-ului, prin care se poate adapta comportamentul organizaţiei pentru a

rezolva aceste probleme şi prin care se pot comunica soluţiile găsite.

În concluzie, în ciuda schimbărilor în conceptul de organizaţie, leadership-ul de succes

depinde în mod fundamental de interacţiunea dintre cei ce îl urmează pe conducătorul

organizaţiei în îndeplinirea obiectivelor acesteia, intervenţia conducerii, recunoaşterea

rezultatelor acestei intervenţii şi schimbările efective. Toate acestea sunt elemente esenţiale

ale leadership-ului.

Există un volum impresionant de literatură teoretică în ceea ce priveşte leadership-ul şi

cum ar trebui să fie un bun lider. Oricum, pentru funcţionarii publici este mult mai relevant să

li se spună de ce leadership-ul este atât de important în practică, cum se integrează acesta în

reforma, cum să se dezvolte viitorii lideri în sectorul public şi cum să se poată rezolva

problemele printr-o modalitate strategică, nu să li se prezinte tradiţionalele idei precum “ce

calităţi de leadership sunt necesare pentru a rezolva o situaţie specifică”.

Deşi importanţa unui leadership eficient este larg recunoscută, trebuie să înţelegem că

noţiunea de leadership este dificil de definit şi are semnificaţii diferite în ţări diferite. În ciuda

faptului că în România s-a pus şi problema accentuării leadership-ului în procesul reformei,

nu s-a făcut mai nimic pentru a cultiva leadership-ul în acest sens.