Rolul Managerului Public în Procesul Decizional

Termenul de „management public” este unul pe cât de actual, pe atât de controversat. Într-o abordare stiintifica, managementul public ar putea fi definit ca fiind ANSAMBLUL proceselor si relatiilor de management, bine structurate, existente intre componente ale sistemului administrativ , prin care , în regim de putere publica, se aduc la îndeplinire legile/procesele de actiune, si/sau se planifica, organizeaza, coordoneaza, gestioneaza si controleaza activitati ce satisfac interesul public.

Managementul public este coordonat de mai multe principii:

- Legalitatii – cadrul legal în care se desfasoara activitatea;

- Restructurarii – scop: crearea unui aparat administrativ eficient;

- Flexibilitatii – adaptarea rapida la schimbari;

- Perfectionarii – impus de schimbarile continue;

- Conducerii autonome – adaptarea sistemului la conditiile de timp si loc; se imbina cu conducerea unitara pentru a nu se ajunge la birocratism;

- Conducerii unitare – subordonarea institutiilor publice unele fata de altele, într+o ierarhie bine definita.

Printre caracteristicile managementului public se întâlnesc:

- Caracterul integrator – scop: fundamentarea solutiilor de perfectionare si rationalizare a sistemului administrativ;

- Caracterul politic – trasatura definitorie a managementului public;

- Caracterul de diversitate – exista institutii cu competenta materiala generala institutii cu competenta speciala ;

- Complexitatea – reuneste elemente specifice din diferite domenii apartinând sectorului public( învatamânt, cultura, sanatate etc);

- Caracterul de sinteza – preia din alte domenii concepte, metode, teorii ce sunt folosite cu succes de functionarii publici.

În ultimele doua decenii s-a manifestat în administratia publica un nou curent, acela al noului management public. Noua tendinta ce se cerea implementata la nivelul exercitiului public, a fost rezultanta unor manifestari profesionale care vizau si impuneau ideea de reducere a cheltuielilor publice, în paralel cu cresterea receptivitatii guvernelor, a institutiilor publice si a oficialilor pentru cresterea productivitatii muncii, având mai putine resurse la îndemâna

La nivelul practic al managementului a aparut un flux constant de formule ce promit succesul aderentilor lor: management prin obiective, programe analize cost–beneficiu.

Noua orientare, care viza schimbarile ce urmau sa fie percepute la nivelul organizatiilor publice, a fost structurata pe o motivatie de factura economica. Cresterea cheltuielilor publice a fost perceputa ca principala problema in administratia publica, pe masura ce apareau tot mai des dezechilibre bugetare. Rezultatul imediat nu putea fi altul decât cresterea datoriei publice. Pe de alta parte, în mai multe state, concomitent cu cele descrise anterior, s-a manifestat dorinta din partea cetatenilor, perceputa din derularea mai multor fenomene sociale, de a reduce aria de activitate a guvernelor, solicitându-se privatizarea întreprinderilor de stat si a serviciilor publice. Pe scurt, ideea principala era ca sectorul public trebuia sa urmeze exemplul sectorului privat pentru a creste productivitatea si gradul de implicare în rezolvarea problemelor comunitatii.

În îmbunatatirea activitatii si a organizarii administratiei publice, un rol deosebit de important îl joaca managerul public.

Managerii publici reprezinta o categorie aparte de functionari publici, care, prin exercitarea atributiilor si responsabilitatilor lor, contribuie la asigurarea eficientei si continuitatii reformei in administratia publica, de la nivelurile strategice la cele operationale. De asemenea, managerii publici contribuie si la integrarea in structurile Uniunii Europene prin implementarea si urmarirea aplicarii acquis-ului comunitar, în cadrul autoritatii sau institutiei publice in care îsi desfasoara activitatea.

Responsabilitatile managerilor publici decurg din programe, proiecte si activitati menite sa accelereze modernizarea si transformarea administratiei si serviciilor publice, în scopul cresterii calitatii actului administrativ si îmbunatatirii serviciilor publice. În acest sens managerii publici conduc, coordoneaza sau asista coordonarea unor activitati. Aceste activitati, prin natura lor, necesita o perspectiva mai cuprinzatoare a problemelor, a relatiilor dintre acestea si un nivel ridicat de expertiza, distinct fata de competentele celorlalte categorii de functionari publici.

Managerul public îsi desfasoara activitatea în subordinea unui înalt functionar public sau, în cazul în care nu exista înalti functionari publici, a functionarului public de conducere situat pe cel mai înalt nivel din cadrul autoritatii sau institutiei publice in care lucreaza. El are:

- relatii functionale de colaborare cu compartimente din structura autoritatii sau institutiei publice respective si, dupa caz, din unitatile subordonate;

- relatii de evaluare si documentare în domeniul activitatilor coordonate. De asemenea, poate avea relatii de reprezentare, la cererea conducatorului autoritatii sau institutiei publice sau a superiorului ierarhic. În ceea ce priveste sfera relationala externa, managerul public întretine relatii functionale de colaborare cu alte autoritati sau institutii publice, organizatii si institutii nationale si internationale.

Profilul ideal al managerului public:

- are o viziune asupra eficientizarii actului administrativ;

- orientat catre rezultate prin planificare si prioritizare;

- orientat catre identificarea si implementarea de solutii;

- personalitate proactiva si responsabila, creativa si inovativa;

- disponibil spre autoperfectionare;

- gândire critica si analitica;

- capacitate de evaluare a riscurilor;

- capacitatea de a stabili relatii profesionale eficiente;

- abilitati de comunicare, inclusiv mediere si negociere;

- capacitate de lucu eficient în echipe;