Profilul Managerilor Publici în Statele Uniunii Europene

Abstract

În lucrarea de față, ne propunem să abordăm un subiect intens discutat în vremurile contemporane, și anume, profilul managerilor publici în statele Uniunii Europene. În prima parte a lucrării vom evidenția ideea sau fundamentul ce stă la baza funcției de manager public prin prisma managementului public. În continuare vom dezbate subiectul managerilor publici, și vom discuta câteva noțiuni generale cu privire la managerul public, în încercarea de a-i construi acestuia un portret cât mai clar și transparent, care să ne facă să înțelegem care este de fapt rolul lui, și cât de importantă este munca sa într-o instituție. Vom vorbi despre aptitudinile și abilitățile indispensabile unui bun manager public, despre lucrurile care îi definesc de fapt meseria.

În cea de-a doua parte a lucrării ne vom axa mai puțin pe lucruri generale, și vom aborda profilul managerilor publici din trei țări Europene: România, Germania și Spania. Am ales România, deoarece consider că cel mai bun lucru în definirea, compararea și diferențierea a două tipuri de manageri publici, este dacă pornim de la schița modelului de manager public din țara noastră, pentru că, de ce nu, mulți dintre noi am avut contact cu un astfel de angajat. Am ales Germania, fiindcă în această țară profilul managerului public este diferit față de modelul românesc, și pentru că dintre abilitățile lor, motivațiile intrinseci și creativitatea, sunt puncte forte, și nu în ultimul rând, Spania pentru că aici managerul public în principiu, este implicat în ceea ce face, iar etica specifică acestui tip de manager îi poate surprinde până și pe cei mai sceptici dintre noi.

În ultimă fază, vom atinge problematica managementului participativ, pentru că este important de știut că nu numai managerii publici sunt oameni indispensabili într-o instituție, ci că toți membrii personalului trebuie să participe în mod activ prin sugestii, observații și recomandări în procesul executiv de luare a deciziilor, chiar dacă la sfârșit decizia finală îi va reveni tot managerului public.

Cuvinte cheie: manager public, instituție, management public, decizie, abilități, motivații.

1. Introducere

Societatea contemporană a avut de-a face în ultimii ani cu numeroase schimbări privind sectorul managementului public, schimbări care au remodelat fără îndoială structura acestuia și au lăsat aici amprente bine definite. Remodelarea a fost determinată de reforma managementului, care, în mai puțin de un secol și jumătate, a transformat sistemele economic și social, creând o economie globală, înlocuind structura guvernamentală tradițională și dezvoltând relații noi între administrația centrală și structurile administrativ-operative care furnizează serviciile publice (Matei, 2001, p. 9).

Managementul public nu poate fi identificat și nici confundat cu managementul organizațiilor private, și asta tocmai pentru că un întreg ansamblu de norme, principii și așteptări îl diferențiază și îi determină o nouă misiune (Bedrule, 2008, p. 8 ). A apărut astfel nevoia de schimbări majore în sectorul public, în general și în modul de administrare a instituțiilor statului, în special, astfel încât acestea să fie eficiente și să satisfacă pe deplin interesele cetățenilor, așteptările lor, cât și nevoile pe care aceștia le au.

2. Managerul public – noțiuni generale

Literatura de specialitate tratează noțiunea de manager public, în special prin prisma managementului public. În România, inclusiv cadrul legal reglementează statutul managerului public. Astfel, cadrul legal al țării noastre, stipulează prin intermediul Ordonanței de Urgență nr. 92/2008, că managerul public reprezintă noul model de funcţionar public, un adevărat instrument al schimbării, menit să introducă o nouă mentalitate în administraţia publică din România. În îndeplinirea rolului prevăzut la alin. (3), din aceeași Ordonanță de Urgență, reiese faptul că managerii publici au responsabilități ce privesc coordonarea de programe, proiecte și activități menite să dezvolte capacitatea administrativă, să promoveze descentralizarea competențelor și să modernizeze administrația publică centrală și locală, cu scopul de a crește calitatea actului administrativ și a serviciilor publice furnizate cetățeanului.

În opinia unor autori, managerul public reprezintă o categorie aparte de funcţionar public care contribuie pe de o parte la asigurarea eficienţei şi continuităţii reformei în administraţia publică - de la nivelurile strategice la cele operaţionale – și pe de altă parte, la integrarea în structurile Uniunii Europene prin implementarea şi urmărirea aplicării acquis-ului comunitar, în cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea (Androniceanu, 2005, p. 17).

Un alt autor, de această dată de origine spaniolă (Duque, 2005, p. 6), definește managerul public, ca fiind un funcționar de înaltă calificare, care este angajat de către stat și are implicații profunde în ceea ce în Spania se numește "profesia guvernamentală". Autorul subliniază faptul că managerul public nu își poate realiza obiectivele decât cu ajutorul altor funcționari publici și că managerul este capabil să realizeze prin intermediul poziției de lider, o cooperare activă cât și o participare și o dedicare cât mai productivă a personalului său. Cu alte cuvinte, managerului public îi revine sarcina deloc ușoară, de a atinge niveluri ridicate de eficiență și productivitate în misiunea sa de a sluji statul.

Constatăm astfel că, indiferent de țară, managerul public este un instrument indispensabil, deoarece el ajută la îmbunătățirea funcționării statului, pentru a putea soluționa într-o modalitate eficientă și cât mai promptă problemele actuale ale societății umane.

Rolul managerului public este acela de a sprijini politicile de reformă menite să accelereze modernizarea administraţiei si serviciilor publice, în vederea armonizării acestora cu standardele Uniunii Europene.