Analiza comparată a statelor Africa de Sud și China

Aşezarea: În cel mai sudic punct al Africii, cu ieşire la două oceane, Atlanticul în vest şi cel Indian în est. Are nouă provincii administrative: Western Cape, Eastern Cape, Northern Cape, KwaZulu-Natal, Free State, Mpumalanga, Gauteng, North West, Northern Province.

Suprafaţa: 1221037Km2

Vecini: de la est la vest, Mozambic, Zimbabwe, Botswana, Namibia (independentă din 1990).

Populaţia: 44,3 milioane locuitori (36 locuitori/Km2)

Densitate 36 loc./km2

Distribuţie 59% urban

41% rural

Speranţă de viaţă Femei 41 ani

Bărbaţi 43 ani

Capitala: guvernamentala este la Pretoria, cea legislativa la Cape Town, iar cea juridica la Bloemfontein. Alte orase importante sunt: Johannesburg (centrul economic si financiar al tarii), Durban (cel mai mare port al continentului si al 7-lea din lume), Port Elisabeth, Pietermaritzburg, George, East London.

Moneda nationalã este Randul (simboluri: ZAR sau R). Subdiviziune: cent-ul, 1R=100 centi.

Ziua natională: a RSA este 27 aprilie “Ziua Eliberarii”.

Religie : In RSA peste 80% din populatie este crestina (reformati, catolici, anglicani, luterani, baptisti, ortodocsi, penticostali, adventisti, etc.). Alte religii practicate sunt: hindu, musulmana si mozaica.

Forma de guvernamant: este un stat national avand ca forma de guvernamant Guvernul National format din presedintele statului, un vice-presedinte si un cabinet format din reprezentantii partidelor alese in cadrul alegerilor nationale. Provinciile, in numar de 9, au la rândul lor un guvern provincial condus de un premier si un cabinet.

Limba nationala : In RSA exista 11 limbi oficiale si anume: Engleza, Africaans, Kosa, Ndebele, North Sotho, Venda, South Sotho, Swazi, Tsonga, Tswana, Xhosa si Zulu, limba folosita in activitatea comerciala fiind engleza.

Regim politic: Republică prezidenţială

Şef de stat: Preşedinte

Legislativ: Adunare Naţională cu maximum 400 de membri şi Consiliu Provincial Naţional

cu 90 de membri

Organizare administrativă: 9 provincii

Produs intern brut: 467,6 mld. $

Produs naţional brut/loc: 4 770 $

Comerţ exterior: Importuri: 76,6 mld. $

Exporturi: 71,5 mld. $

Datorie externă: 64,8 mld. $

Istoric:

Înaintea venirii marinarilor europeni, interiorul actualei Provincii a Capului era locuit de populaţiile San şi Khoikhoi, iar diferite triburi Bantu ocupau ţinuturile mai înalte. Colonizarea Africii de Sud de către europeni a început atunci când Compania

Olandeză a Indiilor de Est a hotărât să construiască o bază de aprovizionare de‑a lungul nou‑descoperitei rute maritime spre India. Olandezii au fost urmaţi de germani şi de imigranţii hughenoţi. Pentru a cultiva pământurile ocupate, aceşti europeni au adus sclavi.

Populaţia nativă San a fost ucisă sau expulzată, la fel ca şi populaţia pastorală Khoikhoi. Chiar şi populaţia Bantu a fost vânată fără milă şi alungată.

Burii împotriva britanicilor

În 1806, Marea Britanie a anexat ceea ce este acum Provincia Capului şi a introdus o nouă limbă, religie şi mentalitate. Pentru a evita conflictele, între 5 000 şi 6 000 de buri (sud‑africani olandezi) au hotărât să se mute din Provincia Capului mai la nord‑est. În 1835 a început Marele Exod şi burii au întemeiat republicile Natal în 1839, Statul Liber Orange în 1842 şi Transvaal în 1852. Alte mişcări de populaţie au început în 1868, când

la Kimberley, în centrul Africii de Sud, au fost descoperite diamante şi, câţiva ani mai târziu, aur. Când un mare număr de căutători de aur şi diamante s‑a aşezat în Johannesburg, oraşul a devenit capitala financiară a sudului Africii. Ciocnirile violente dintre buri şi britanici au culminat cu izbucnirea războiului cu burii (1899–1902), încheiat printr‑un compromis: Transvaalul şi Statul Liber Orange au devenit colonii britanice cu autoguvernare internă. În 1931, Provincia Capului, Transvaalul, Statul Liber Orange şi Provincia Natal au fost unite pentru a forma Uniunea Africii de Sud, independentă în anul 1931.

Africa de Sud sub apartheid

Cuvântul "Apartheid" provine din limba africaans vorbită de burii olandezi care au colonizat la începutul secolului al XVII-lea teritoriul Africii de Sud. "Apartheid" înseamnă "despărţire", "delimitare

[lb. africaans, de la "apart", "unic, deosebit"], doctrină socio-politică practicată din anul 1948 în Republica Africa de Sud: printr-o segregaţie politică, socială, economică şi teritorială a raselor urma a se produce o dezvoltare diferenţiată în toate domeniile. Politica Apartheidului a fost contestată pe tot cuprinsul lumii, pentru faptul că a condus la oprimarea tuturor sudafricanilor "ne-albi" şi a cimentat supremaţia minorităţii albe.

Din anul 1936, dreptul de vot al populaţiei de culoare a fost abolit şi din 1948 guvernul alb a implementat o politică prin care fiecare grup etnic era obligat să locuiască numai într‑o anumită zonă. Începând cu anul 1950, fiecare sud‑african a fost clasificat în conformitate cu rasa de care aparţinea şi avea o zonă în care putea locui. Scopul apartheidului era separarea grupurilor entice în aşa fel încât, virtual, să nu existe contacte între ele. Prin legea cu privire la regiunile grupurilor, ţara a fost divizată; printre cele zece bantustane înfiinţat pentru diferite grupuri tribale se aflau şi şase state autonome şi patru republici independente. Populaţia de culoare din Africa de Sud a pornit lupta şi rezistenţa organizată împotriva politicii de opresiune şi apartheid. Congresul Naţional African (ANC), o organizaţie iniţial moderată, a luat fiinţă încă din 1912, dar din 1961 populaţia de culoare a recurs la acte de sabotaj pentru a‑şi manifesta opoziţia faţă de segregaţia rasială. În vara anului 1976, o revoltă a populaţiei de culoare din districtul Soweto, de la periferia oraşului Johannesburg, a fost înăbuşită în sânge, soldându‑se cu peste 200 de morţi. Sub pretextul asigurării securităţii interne a fost promulgată o lege care legaliza arestarea oamenilor fără aprobarea unui tribunal. Africa de Sud a devenit tot mai izolată internaţional.