Managementul timpului educației

Termenul de management ( din vechiul cuvânt francez “ménegement” - arta de a conduce, a direcţiona; din latinescul “mana agree” - a conduce cu mâna) caracterizează procesul de a conduce şi direcţiona toată sau o parte a unei organizaţii, deseori o afacere prin dezvoltarea şi manipularea resurselor umane, financiare, materiale, intelectuale sau intangibile.

Peterson şi Plowman apreciază că managementul “este totalitatea metodelor cu ajutorul cărora se determină, se clarifică şi se realizează scopurile şi sarcinile unui anumit colectiv”. Karl Hegel defineşte managementul ca pe o disciplină care conduce la rezolvarea unor obiective prestabilite, utilizând în modul cel mai eficient potenţialul uman şi material (în I. Jinga- Managementul învăţământului). Ivanchevich, Donnelly şi Gibson afirmă că deşi nu pot defini exact managementul “el este un proces care implică anumite funcţii şi activităţi pe care managerul trebuie să le îndeplinească. El se foloseşte de anumite principii în conducere care sunt general acceptate şi care ghidează gândirea şi acţiunile sale”. Aceeaşi autori consideră managementul şi ca o disciplină de studiu, deci ca un anumit ansamblu de cunoştinţe care pot fi învăţate împreună cu modalităţile practice de aplicare în activităţi de conducere. (în I. Jinga- Managementul învăţământului).

Mary Parker Follett a definit la începutul secolului XX managementul ca fiind “arta de a rezolva lucrurile prin intermediul oamenilor”.

Ne putem gândi la funcţionalitatea managementului ca acţiunea de a măsura o cantitate şi de a ajusta unele planuri iniţiale şi ca acţiunea de a-şi atinge fiecare obiectivele intenţionate. Din această perspectivă managementul are cinci funcţii: planificare, organizare, conducere, coordonare şi control.

Managementul este procesul de conducere, de formare a unei viziuni strategice, de stabilire a obiectivelor, de construire a unei strategii, de implementare şi executare a strategiei.

Teoriile managementului pot fi împărţite în două categorii; una este partea care se concentrează mai ales pe eficienţă şi o alta este cea care se concentrează mai ales pe eficacitate. Eficienţa înseamnă să faci lucrurile bine, eliminarea a ceea ce este inutil şi optimizarea proceselor. Eficacitatea înseamnă să faci ceea ce trebuie. Stilul unui bun manager este folosirea amândurora în acelaşi timp. Nu are rost să fii eficient, dacă ceea ce faci nu va fi ceea ce îţi doreşti.

Managementul educaţiei reprezintă activitatea de conducere superioară-globală,optimă,strategică-a sistemului de invăţămant,aplicabilă la toate nivelurile acestuia,pe baza funcţiilor generale de planificare-organizare,orientare-indrumare,reglare-autoreglare şi a structurilor instituţionale corespunzatoare acestora.

Din totdeauna, omul s-a străduit să găsească modalităţi de măsurare a

timpului. Managementul timpului impune şi el acest lucru şi este unul dintre cele mai importante aspecte ale managementului personal. Managementul timpului poate fi stăpânit de oricine cu putin studiu si răbdare. Măsurarea timpului nu se face însă, decât pe baza rezultatului fiecărei activităţi realizate într-un interval de timp dinainte stabilit. Altfel spus, nu gestionăm timpul în sine, ci activităţile desfăşurate într-o anumită perioadă. Managementul timpului se bazează pe trei piloni: planificarea, organizarea şi controlul timpului. Noţiunea de eficacitate cere ca, pentru fiecare individ, timpul să fie utilizat în mod raţional şi productiv, în conformitate cu ritmul personal şi cu resursele de care dispune fiecare individ, cu scopul de a asigura îndeplinirea unor activităţi precise într-un interval de timp dat. Managementul timpului presupune ca, pentru fiecare individ, să se aloce secvenţe de timp, riguros calculate, pentru fiecare activitate ce trebuie desfăşurată (planificarea), să se facă toate eforturile posibile pentru a le respecta (organizarea) şi să se evalueze, în mod regulat, rezultatele obţinute (controlul).