Economie și Marketing

INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA ECONOMIEI GENERALE/ECONOMIEI POLITICE/ECONOMIEI

I. Sistemul nevoilor umane şi resursele economice

II. Bunurile economice – mijloc de satisfacere a nevoilor economice

III. Terminologie. Definirea şi obiectul economiei

Nevoile umane (trebuinţe)

Nevoile economice ale societăţii = nevoile de consum ale:

- populaţiei

- producţiei/prestării

Interesele economice = nevoi economice transformate de oameni în mobiluri directe ale activităţii economice.

Resursele economice

Bunurile economice

Nevoile economice

şi

bunurile economice dependenţă reciprocă

constituind scopurile

activităţii economice

mijloacele

I. Sistemul nevoilor umane şi resursele economice

- Orice activitate umană are ca punct de plecare, ca motivaţie, nevoile/trebuinţele. Ele reprezintă impulsul care îi determină pe oameni să acţioneze asupra lumii exterioare pentru a crea bunurile necesare întreţinerii lor.

- În sensul cel mai larg, nevoile reprezintă trebuinţele obiectiv necesare ale vieţii umane, ale existenţei şi dezvoltării purtătorilor ei (oameni; grupuri sociale; colectivităţi locale, regionale, naţional – statale; societatea, în ansamblul ei).

Nevoile (trebuinţele) reprezintă relaţiile cu mediul ambiant prin care omul se realizează ca fiinţă – biologică

– psihologică

– socială.

Caracterul obiectiv:

- nevoile există independent de voinţa şi conştiinţa omului; nevoile există indiferent dacă sunt sau nu conştientizate şi dacă această conştientizare este fidelă cu realitatea sau este denaturată.

- Nevoile au o triplă determinare – biofiziologică (HRANA)

– social-istorică (ORGANIZAREA SOCIALĂ)

– psiho-socială (STIMĂ, AFECŢIUNE).

A. Maslow – a structurat nevoile fundamentale ale omului în 5 categorii:

1. Fiziologice (F)

2. De Securitate (S)

3. De Apartenenţă (A)

4. De Stimă (S)

5. De Împlinire de sine (Î.S.)

- Nevoile economice = ansamblul trebuinţelor oamenilor de a avea, a consuma şi utiliza bunuri materiale şi servicii, care devin nevoi efective în funcţie de condiţiile de producţie/prestare existente la un moment dat.

Condiţii pentru ca nevoile să devină nevoi economice:

1. Să existe bunuri materiale/servicii susceptibile să le satisfacă. Dacă nu există un bun disponibil şi accesibil, nevoia nu este economică.

2. Bunurile materiale/serviciile să fie relativ rare, ceea ce conduce la existenţa unei pieţe prin care:

- individul care are o nevoie este dispus să achiziţioneze bunurile → C (cerere);

- individul care le posedă (dispus să le cedeze) → O (ofertă).

Expresia exterioară a nevoilor economice pe piaţă = CEREREA (C = forma concretă de manifestare a nevoilor pe piaţă).

- CARACTERISTICILE NEVOILOR ECONOMICE:

1. Multiplicarea şi diversificarea nevoilor

2. Intensitatea şi ierarhizarea lor

3. Stabilitatea sau limitarea în capacitate

4. Interdependenţa nevoilor.

1. MULTIPLICAREA ŞI DIVERSIFICAREA NEVOILOR ECONOMICE

a. Numărul nevoilor este nelimitat. Continuu apar noi nevoi şi se îmbogăţeşte conţinutul calitativ al acestora.

Expansiunea nevoilor are drept condiţie şi cauză, dezvoltarea economică.

Condiţie: nevoile latente devin efective numai dacă există mijlocul de a le satisface.

Cauză: mutaţiile tehnico-productive creează noi nevoi.

b. Nevoile de lux sau nevoile artificiale ale unei clase sociale se propagă la alte clase (categorii sociale) prin imitaţie.

c. Nevoile sunt reproductibile. Satisfacerea uneia dă naştere altor categorii de nevoi.

2. INTENSITATEA ŞI IERARHIZAREA NEVOILOR ECONOMICE

a. Nu toate nevoile au aceeaşi intensitate. Unele sunt mai presante decât altele.

b. Fiecare individ rezonabil poate realiza o ierarhizare a nevoilor sale.

Gossen legea comparabilităţii subiective a nevoilor.

Ierarhizarea diferă de la un individ la altul şi chiar la acelaşi individ, de la o perioadă la alta.

Dacă nevoile sunt concurente datorită unor posibilităţi limitate de satisfacere (bani, ofertă) fiecare individ poate stabili combinări diferite de satisfacere.

3. STABILITATEA SAU LIMITAREA ÎN CAPACITATE

a. Pentru nevoile fiziologice (ex. hrană) – o anumită cantitate de bunuri este suficientă pentru a le satisface.

Ca urmare, intensitatea acestor nevoi descreşte pe măsură ce sunt satisfăcute şi sfârşesc prin a se stinge.

b. Există totuşi nevoi care nu descresc, ci cresc pe măsura satisfacerii lor (ex. nevoia de literatură, de muzică).