Soluționarea pașnică a diferendelor internaționale

A. Evolutia istorica a principiului si mijloacelor

de solutionare pasnica a diferendelor internationale

Principiul solutionarii pasnice a diferendelor internationale si mijloacele concrete de rezolvare sunt rezultatul unei indelungate evolutii istorice a relatiilor dintre state si a dezvoltarii si perfectionarii institutiilor si normelor de drept international.1 In practica internationala se cunosc cazuri de recurgere la diverse mijloace de rezolvare pasnica a conflictelor inca din antichitate.2

In evul mediu statele utilizau frecvent medierea, arbitrajul si concilierea.

Reguli de drept international stabilite prin tratate multilaterale apar abia la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, cu prilejul Conferintelor de pace de la Haga din anii 1899 si 1907. Era momentul cand inca razboiul se afla in legalitate.3

Dar, atata timp cat dreptul international nu interzicea razboiul si cat timp recurgerea la forta era permisa, solutionarea pasnica nu putea sa aiba decat un caracter subsidiar si sporadic. Statele regurgeau la forta in mod firesc pentru a-si manifesta suveranitatea. Folosirea razboiului ca instrument al politicii statelor pentru rezolvarea diferendelor a fost multa vreme legala. Interzicerea razboiului si prohibirea fortei si amenintarii cu forta in relatiile dintre state au fost elemente hotaratoare pe linia recunoasterii si acceptarii principiului solutionarii pasnice a diferendelor internationale.4

Dupa infiintarea Ligii Natiunilor, s-au reglementat o serie de instrumente juridice internationale, care au consacrat principiul nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta, acesta avand caracter de norma imperativa.

B. Imperativul solutionarii pasnice a diferendelor

Reglementarea pe cale pasnica a diferendelor internationale este strans legata de preocuparile vizand excluderea razboiului din viata societatii, de interzicerea folosirii fortei si a amenintarii cu forta in relatiile internationale, precum si a combaterii terorismului international, acesta din urma devenit un real pericol impotriva umanitatii.

In prezent, mai mult ca oricand, necesitatea reglementarii pasnice a diferendelor dintre state este invederata de o multitudine de factori si procese care actineaza in relatiile internationale conducand la incordarea deosebit de grava a acestora.

C. Diferendul international?

Relatiile contemporane sunt dominate de mari probleme , fara a exista inca - paradoxal - solutii alternative. Cea mai grava dintre ele este violenta, desi a fost mult limitata si reglementata dupa cel de-al doilea razboi mondial, nu a disparut, ci a capatat noi forme de manifestare, unele foarte grave, precum conflictele interne destructurate sau terorismul international.

Pacea si razboiul raman si astazi probleme esentiale ale societatii internationale si reglementarea juridica nu este suficienta pentru a consacra realmente pacea ca unica stare de normalitate, pentru ca relatiile internationale pot fi inca reglementate si prin putere. Competitita pentru putere, inteleasa ca o competitie de interese ale partenerilor la viata internationala, mai ales a statelor, duce inevitabil la stari contradictorii, la dezacorduri intre acestia.

Denumite generic - diferende internationale - aceste contradictii de interese, unele fundamentate pe drept juridice, altele denumite elegant politice fundamentate pe varii pretentii fara contestatie de drept, au dus deseori la conflicte violente cu urmari dintre cele mai grave asupra echilibrului international si asa destul de fragil

Intr-o alta acceptiune, diferendul inseamna o neintelegere, un dezacord sau litigiu intre doua sau mai multe state cu privire la un drept, pretentie ori interes.5

Carta ONU la art.36 par.3 stabileste ca "in regula generala, diferendele de ordin juridic trebuie sa fie supuse de parti Curtii Internationale de Justitie, in conformitate cu dispozitiile Statutului Curtii". Jurisdictia internationala considera ca toate diferendele sunt juridice pana la proba contrarie, daca cererea reclamantului are sau nu temei de drept.

Diferend international mai inseamna intr-un sens foarte larg, o neintelegere, o opozitie intre doua sau mai multe state care au atins stadiul in care partile si-au format pretentii sau contrapretentii si care constituie un element de tulburare a relatiilor dintre ele.6

Diferendele internationale se pot naste nu numai intre state ci si intre acestea si organizatii internationale sau numai intre organizatii internationale.

Curtea Permanenta de Justitie Internationala a definit diferendul international "ca un dezacord asupra unei chestiuni de drept sau de fapt, o contradictie, o opozitie de teze juridice sau de interese." 7

Intre posibilele diferende internationale, o importanta deosebita o reprezinta situatiile internationale care ar putea duce la incalcarea pacii.8 Carta ONU prin art. 34 stabileste in acest sens, dreptul Consiliului de Securitate de a "ancheta orice diferend sau orice situatie care ar putea duce la frictiuni internationale sau ar putea da nastere unui diferend, in scopul de a stabili daca prelungirea diferendului sau situatiei ar putea pune in primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale".