Palestina, între Israel și lumea arabă

In anii ’60 se afirma, prin intermediul OEP, vointa politica a palestinienilor. De la terorism la adoptarea compromisului, de la Intifada la acordurile de la Oslo, acestea sunt fazele indelungatei constituiri a unui stat arab in Palestina.

Pentru a incepe sa intelegem realitatea si motivele care stau in spatele conflictului israelo-palestinian, si in general in spatele conflictului dintre arabi si evrei, este necesara in primul rand o retrospectiva a istoriei regiunii. De cele mai multe ori “problema palestiniana” este datata ca incepand in 1948, odata cu infiintarea mandatului Britanic si a statului evreu. Cu toate acestea insa, trebuie privite si evenimentele care au precedat acest act cat si istoria din antichitate a regiunii. Cu toate ca niciunul din faptele istorice prezentate in continuare nu justifica pozitia si actiunile violente a niciunei dintre partile implicate, ele reprezinta un punct de plecare in analizarea acestui conflict transmis din generatie in generatie in regiunea palestiniana, care a cauzat si probabil ca va continua sa cauzeze victime nevinovate de ambele parti.

Regiunea numita de romani in antichitate Palestina corespunde aproximativ teritoriului dintre raul Iordan si Marea Mediterana. Primii locuitori cunoscuti ai regiunii palestiniene au fost canaanitii incepand cu Mileniul 3 i.Hr, un popor urbanizat organizat in orase-stat, unul din ele fiind Jericho. Zona se afla la intersectia a mai multe culturi si influente printre care Egipt, Siria si Mesopotamia. In secolul 14 iHr, cand putere egipteana in zona a inceput sa slabeasca, noi triburi de invadatori, respinse sau asimilate pana atunci de canaaniti si-au facut aparitia in zona. Cele mai mari grupuri au fost Evreii, o grupare de triburi semite din Mesopotamia si filistinii, un neam de origine indo-europeana. Pana in 1881 mai multi lideri evrei sustin o miscare de refacere a poporului si culturii iudaice in Palestina, incurajand evreii din diaspora sa se reuneasca cu evreii ramasi in teritoriile palestiniene. In 1882 primul val de evrei soseste in Palestina, in numar de 7000. In 1895 populatia Palestinei era 470.000 din care 24.000 evrei. Se pornesc de asemenea primele idei ale unui stat suveran evreu, idei care ramana respinse insa de sultan.

In 1916 Marea Britanie, Franta si Rusia semneaza un acord secret care stabilea impartirea Orientului Mijlociu intre aceste 3 puteri, tradand tratatul McMahon. In sortile schimbatoare ale razboiului, in 1917 Marea Britanie semneaza acordul de la Balfour in care declara ca sustine infiintarea unui stat evreu in Palestina, specificand ca nu este permisa incalcarea drepturilor comunitatilor non-iudaice existente. O luna mai tarziu, fortele Britanice impreuna cu arabii preiau controlul Palestinei de la turci.

In 1919 un alt val de emigranti evrei soseste din Rusia in Palestina in numar de 25.000. In urma acestuia, violente izbucnesc intre arabi si evrei, fortand Mare Britanie sa confirme acordul de la Balfour, subliniind totusi ca evreii nu trebuie sa tranforme toata Palestina intr-un stat evreu. In 1923 Liga Natiunilor ratifica ocupatia Britanica in Palestina, dand startul mandatului britanic in zona. In 1936 Franta acorda independenta Siriei si Libanului in urma mai multor revolte. In acelasi an, cu ajutorul Germaniei si al Axei, arabii lanseaza multiple atacuri asupra comunitatilor evreiesti din Palestina. In 1939 Marea Britanie elibereaza un act conform caruia urmeaza sa mai fie permisa emigrarea a doar 75.000 de evrei in Palestina. In timpul razboiului, arabii tin partea Axei, in timp ce evrei tin partea Marei Britanii.

In 1945, la sfarsitul razboiului, evrei se asteapta ca numarul emigrantilor permisi sa fie crescut, avand in vedere existenta celor 100.000 de supravietuitori ai holocaustului, insa Marea Britanie le refuza acest drept de frica pierderii controlului asupra rezervelor de petrol din zona. In 1947 Marea Britanie decide sa predea problema Natiunilor Unite.

Natiunile Unite decid impartirea Palestinei intr-un stat arab si unul evreu.

In 1948 violentele se intensifica. La 14 Mai 1948, fortele britanice se retrag din Palestina, concomitent Israel declarandu-si independenta si deschiderea catre poporul evreu de pretutindeni ca stat-mama. Statele Unite recunosc infiintarea noului stat, in timp ce Egiptul,Siria, Liban si Irak se pregatesc sa invadeze noul stat israelian pentru a preveni expansiunea Trans-Iordaniana. Pe 15 Mai atacul are loc insa este repins, in acelasi timp aproximativ 800.000 evrei parasind Irak, Siria Liban si Egipt, din care aproximativ 500.000 se alatura noul stat format Israel.

In februarie 1949, Egiptul semneaza un armistitiu, urmat de Siria si Iordania.

Refugiatii arabi din noul stat format Israel se stabilesc in Fasia Gaza si Partea de Vest (West Bank).De la declararea independentei pana in 1952 alti 640.000 evrei sosesc in statul format Israel.