Strategia militară a României în contextul aderării la Uniunea Europeană

Strategia Militară a României reprezintă documentul de bază al organismului militar, care cuprinde obiectivele şi opţiunile fundamentale privind îndeplinirea, prin mijloace şi pe căi de acţiune militare, a politicii de apărare a statului român. Strategia Militară stabileşte locul şi rolul armatei României în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevăzute în Strategia de Securitate Naţională şi în Carta Albă a Guvernului privind securitatea şi apărarea naţională

Misiunea principală a armatei este de a garanta cetăţenilor României respectarea strictă a drepturilor omului într-un stat suveran, independent, unitar şi indivizibil, angajat activ în procesul de integrare europeană şi euroatlantică, în condiţiile unui regim politic bazat pe democraţia constituţională, sub un strict control democratic civil asupra forţelor armate. Pentru îndeplinirea acestei misiuni, organismul militar este şi va fi subordonat exclusiv voinţei poporului român.

Actuala Strategie Militară a României a fost elaborată pe baza următoarelor considerente:

- România nu are în prezent inamici declaraţi;

- România se bucură de relaţii paşnice cu vecinii;

- probabilitatea apariţiei, pe termen scurt şi mediu, a unei ameninţări militare majore la adresa securităţii României, este minimă.

Principiile Strategiei militare a României constau în :

- orientarea defensivă a acesteia (principiul neagresiunii)

- capacitatea credibilă realizată la parametri calitativi

- completarea treptată a forţelor militare în caz de mobilizare

- operaţionalitatea în cadrul naţional şi în structurile multinaţionale

- controlul democratic civil asupra forţelor militare

1.1. Analiza mediului de securitate

Transpunerea în practică a strategiei militare a României trebuie să aibă în vedere fenomenele care se manifestă în spaţiul de interes strategic militar al ţării noastre. Din acest punct de vedere, se apreciază că România este situată în zona de interferenţă a patru spaţii strategice:

- spaţiul Europei Centrale în care se conturează un viitor pol de prosperitate regională;

- spaţiul Europei de Sud-Est în care se conturează un spaţiu generator de instabilitate;

- spaţiul Comunităţii Statelor Independente în care se manifestă o criză de identitate;

- spaţiul Mării Negre în care se constituie o zonă de importanţă strategică pentru flancul sudic al NATO, dar şi un spaţiu de tranzit pentru sursele de energie provenind din Asia Centrală.

1.2. Riscuri şi ameninţări

Definirea Strategiei Militare a României şi abordarea pe această bază a relaţiilor de parteneriat şi integrare în structurile euro-atlantice porneşte de constatarea că în prezent riscul izbucnirii unei confruntări militare majore este redus.

Cu toate acestea, există riscuri regionale şi locale, de natură militară sau non-militară dificil de prevăzut şi care s-ar putea transforma în ameninţări. Aceste riscuri pot fi clasificate în:

- riscuri regionale;

- riscuri asimetrice;

- riscuri transnaţionale;

- evenimente neprevăzute.

Riscurile regionale cuprind: dezechilibre strategice în potenţialele militare din spaţiul de interes strategic al României; prezenţa unor tensiuni şi conflicte militare care se pot extinde; prelungirea unor dificultăţi economico-sociale care afectează direct potenţialul militar şi care erodează autoritatea instituţiilor naţionale de conducere ale statului; posibilitatea apariţiei unor disfuncţionalităţi în sistemele financiare, informatice, energetice, de comunicaţii şi telecomunicaţii ale statelor, precum şi rivalităţile politico-militare dintre acestea.