Comunicarea și Mijoace de Comunicare

INTRODUCERE

Primul instrument spiritual al omului, in procesul socializarii sale, este comunicarea. Prin acesta oamenii reusesc sa patrunda procesul cunoasterii de sine si universale, sa creada, sa actioneze, sa participe la viata sociala sub toate aspectele.

Proiectul aboredeaza o problematica deosebit de interesanta si actuala demonstrand ca procesul comunicarii a devenit cel mai diamic factor al schimbarii.

Meritul essential al acestei lucrari consta in evidenta valentelor comunicarii, in dinamizarea gandirii si actiunii in secretariat.

Este notabila noutatea abordarii limbajelor comunicarii nonverbale( spatiului, trupului, vestimentatiei, tacerii, culorii, etc.)deseori ignorata in managementul organizatiilor economice si industriale romanesti. In acelasi sens este de remarcat si abordarea comportamentului in afaceri.

Capitolul 1

Comunicarea-mijloc de dezvoltare a sistemului informational

1.1 Definirea conceptului de comunicare

Datorita faptului ca procesul comunicarii constituie o parte componenta a nenumarate sisteme ,este foarte greu de gasit un inteles unitar al acestui process,respective al unei definitii.De asemenea ,exista foarte multe contradictii sau chiar suprapuneri de sens in ceea ce preveste termenul de comunicare.Aceasta in sine poarta patru intelesuri majore:

1-Comunicarea este vazuta ca o intelegere atat a mesajelor primate pe diferite canale de comunicare de la diferite mijloace de comunicare, cat si ca intelegere intre doua personae, intre o persoana si un grup sau intre doua grupuri.

2-notiunea de comunicare inseamna si comunitate, existenta grupurilor precum si a structurilor sociale pe care acestea le dezvolta.

3-Notiunea de comunicare implementeaza la nivelul mentalului colectiv, automat, si notiunea de participare. Comunicarea este vazuta ca un process , care, de altfel, implica participare din partea membrilor grupurilor, e un process de transfer si contratransfer informational, care nu poate exista in absenta membrilor acestora.

4-Cel de-al patrulea inteles pe care il ofera comunicarea este cel de organizare. Acceptiunea de organizare se apropie foarte mult de definitia conceptului de relatii publice. Alaturi de “organizare” se gaseste si conceptual de “actiune” iar comunicarea reprezinta liantul dintre cele doua concepte, deoarece datorita comunicarii este posibila atat actiunea organizata, cat si organizarea actiunii.

De-a lungul timpului, cea mai explicita definitie a comunicarii a fost data de profesorul german Michael Kunczik.Conform acestuia, comunicarea “este deci un comportament care, din punctual de vedere al celui care comunica, are ca tel transmiterea de mesaje, cu ajutorul unor simboluri, catre una sau mai multe personae.”Conceptul de comunicare definit de Kunczik cuprinde trei caracteristici principale:

In primul rand, definitia reliefeaza faptul ca cel putin un individ X trebuie sa emita un mesaj,ceea ce poate insemna incercarea lui de a comunica sau nu cu alt individ Y. Din punctual de vedere al individului X, care emite mesajul, aceasta actiune e un proces de comunicare atat timp cat ea directioneaza mesajul spre Y, cu intentia de a impartasi acestuia ceva, chiar daca Y percepe sau nu mesajul, chiar daca Y reuseste sau nu sa decodifice mesajul si chiar daca Y, odata ce a decodificat mesajul, doreste sa raspunda la acest mesaj sau nu. Din punctual de vedere al procesului de comunicare interpersonala, care se bazeaza pe reciprocitate, adica pe transfer si contratransfer informational, fara un raspuns din partea lui Y, fara o reactie din partea acestuia la mesajul emis de X, nu sunt intrunite conditiile unui process de comunicare.

A doua caracteristica se refera la faptul ca o forma a comunicarii, si anume cea intrapersonala, nu intruneste, conform anumitor autori, toate conditiile unui process de comunicare, lipsind actiunea sociala si, prin urmare, nu poate fi vorba, in acest caz,de comunicare. Din anumite puncte de vedere, comunicarea intrapersonala intruneste conditiile unui proces de comunicare, deoarece individual poate comunica cu sine insusi prin intermediul proceselor psihice superioare, iar reactiile vegetative ale acestuia, venite ca raspuns la emisia intrapsihica de informatii, pot fi considerate ca feed-back, deci exista comunicare.

Cea de-a treia caracteristica pusa in discutie de definitia lui Kunczik reprezinta receptarea corecta a mesajului. Din punct de vedere al individului care emite, procesul comunicarii are loc chiar daca mesajul emis este receptat sau nu, dar din punctual de vedere al procesului de comunicare, ca un tot unitary, este nevoie de feed-back, deci si de receptarea corecta a mesajului emis.

Definitiile precedente au explicat procesul comunicarii coroborat cu alte concepte in anumite contexte si situatii date, punand totusi accent pe “intentionalitatea individului”. Tinand cont de “axioma metacomunicativa” a lui Watzlawick, care spune ca “nu exista posibilitatea necomunicarii” se analizeaza acest concept si prin prisma neintentionalitatii.