Transportul intern și internațional de persoane

Potentialele de transport persoane ca rezultat al structurii demo-economice

Pentru a intelege si organiza transportul urban de persoane trebuie mai intai definita "urbea" (dar nu din punct de vedere constructiv): urbea, din punct de vedere social, este o forma complexa de asezare omeneasca cu dimensiuni variabile, dar cu dotari productive, avand functii industriale, administrative, comerciale, politice si culturale. Urbea trebuie sa fie considerata in primul rind un habitat ce asigura satisfacerea (in principal) a necesitatilor de munca, locuire si contact. In acest ultim sens, cadrul care face posibila legatura intre entitatile conlocuitoare si structurile constituente se supune urmatoarelor concepte:

• totul se leaga de toate, nu insa intotdeauna evident;

• natura stie cel mai bine, dar lucreaza lent;

• interventiile artificiale vor fi eliminate, dar prin costuri mari;

• mai devreme sau mai tirziu totul se duce undeva.

Transpunerea in practica (in mod constient sau intr-o dezvoltare naturala) a acestor concepte si satisfacerea necesitatilor principale puse in fata urbei, este posibila doar daca exista calea de comunicatie intre structurile orasului : reteaua stradala (ansamblul de strazi, drumuri, bulevarde, etc., al unei localitati urbane constituie reteaua stradala a acesteia). Reteaua stradala poate fi utilizata pentru efectuarea oricarei circulatii fara discernamant (transport persoane, marfa, pietoni), dar nu este greu de acceptat ideea, ca in lipsa unei diferentieri intre categoriile circulatiei care se desfasoara pe aceasta, dificultatile de intretinere si organizatorice devin prohibitive din punct de vedere economic si logistic. Se poate spune ca a devenit un deziderat urbanistic (catre care se tinde permanent, dar greu de atins), diferentierea retelei stradale pe tipuri de artere de circulatie (de penetratie, rapide, de circulatie locala si respectiv exclusiv pentru pietoni sau biciclisti).

Reteaua stradala majora reprezinta combinatia de strazi apartinind retelei stradale care functioneaza intr-un sistem unitar si pe care se concentreaza si se ordoneaza traficul localitatii respective.

Reteaua stradala majora asigura legatura cu exteriorul localitatii, iar intern, preia rolul de colector si distribuitor al circulatiei. Reteaua stradala majora a orasului este influentata, in conditiile unui grad de motorizare ridicat, de reteaua rutiera interurbana, care la rindul ei depinde de structura, marimea si amplasarea in teritoriu a restului localitatilor.

Structura retelei stradale majore este strins legata de formalizarea planului urbanistic. Intocmirea planul urbanistic (teritorial, general, zonal si de detaliu) este o operatie ce implica constituirea planului de trafic si a studiului de circulatie, absolut necesare pentru crearea conditiilor ce permit retelei stradale majore (in principal) indeplinirea functiei de contact intre membrii societatii umane. Pentru formalizarea mentionata – in afara de o serie de parametrii numerici – sunt utile urmatoarele notiuni specifice:

• punct de polarizare (centru functional de interes major pentru populatie sau pentru agentii economici);

• unitate urbanistica (suprafata delimitata de artere de circulatie majore; laturile ce delimiteaza unitatea urbanistica se recomanda se fie cuprinse intre 300 m si 700 m delimitind o zona de cel mult 50 ha.);

• raion de transport (elementul urbanistic care permite delimitarea nevoilor de transport persoane dupa caracterul lor majoritar : origine, tranzit, respectiv destinatie);

• linie de trafic (linia imaginara care uneste punctele de inceput si sfarsit ale unei cereri de transport satisfacute printr-un proces de transport independent sau in comun);

• ordonare de trafic (masurile constructive sau organizatorice care impun anumite trasee liniilor de trafic, excluzand totodata pe altele - in primul rand obligativitatea trecerii liniei de trafic pe domeniul pubic special destinat - si impunerea unor reguli de circulatie prestabilite pentru pietoni si vehicule).