Abordarea conceptului de capacitate de primire turistică din perspectiva dezvoltării durabile

1. Conceptul de capacitate de primire turistica

Mulţi dintre noi au avut ocazia să experimenteze diferite servicii hoteliere, fiind fie în călătorie de afaceri, fie în vacanţă pe litoral, la munte sau la tratament. Toţi am dorit ca acele servicii să ne aducă satisfacţiile aşteptate. Chiar dacă evaluăm diferit beneficiile aceluiaşi serviciu, aşteptăm de la personalul care îl oferă să fie amabil, prietenos, capabil să ne ofere exact ceea ce dorim într-un timp scurt şi într-o manieră plăcută.

Prin capacităţi de cazare se înţeleg dotările asigurate cu bază tehnico-materială, capabile să asigure înnoptarea şi odihna turiştilor pe o anumită perioadă de timp, în baza unor tarife determinate în funcţie de gradul de confort oferit.

Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortului pentru adăpostirea şi odihna călătorului. În practica turismului modern, industria hotelieră reprezintă sectorul care întruneşte ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare, prestaţii oferite turistului pe timpul şi durata staţionării lui în unităţile hoteliere.

Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind de existenţa unei baze tehnico-materiale adecvate cum ar fi: hoteluri, moteluri, vile, case de odihnă, popasuri turistice etc. Ele trebuie să deţină dotările corespunzătoare care să ofere turiştilor condiţii optime de cazare.

Industria hotelieră, apreciată în cele mai multe ţări ca o activitate autonomă a domeniului turistic, reuneşte într-un sistem toate procesele desfăşurate în unităţile de cazare generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului. Conţinutul acestui domeniu a evoluat pe măsura dezvoltării capacităţilor de cazare şi implicării lor în activitatea turistică, înzestrându-se cu noi funcţii şi forme de prestaţii.

Structura de primire turistică colectivă cu funcţiuni de cazare turistică este acea structură care pune la dispoziţia călătorilor camere sau spaţii, iar numărul de locuri pe care îl furnizează trebuie să fie mai mare decât un minimum specificat pentru grupuri de persoane, mai numeroase decât o simplă familie; toate locurile structurii de primire trebuie să dispună de o administraţie comercială comună.

Economia structurilor de primire turistică reprezintă în sine analiza activităţii economice a oricărui complex hotelier, care prestează servicii de cazare şi masă, privită prin prisma scopurilor pe care şi le propune şi a mijloacelor pe care le foloseşte, în vederea atingerii acestora prin utilizarea resurselor financiare şi umane.

Mijloacele financiare pe care turiştii le planifică să le consume pentru cazare, nimeresc în contul complexelor hoteliere care-i deservesc. Ulterior, o parte din mijloacele financiare sunt cheltuite de către complexele hoteliere pentru plata serviciilor comunale, salariilor, cheltuielilor operaţionale şi administrative, impozitelor directe şi indirecte, altele rămân sub formă de venituri în cadrul structurilor de primire turistică. Astfel rulajul mijloacelor financiare formează ciclu economic, care se întreţine între structura de primire turistică şi turişti, în rezultatul căruia hotelurile beneficiază de anumite mijloace financiare provenite din încasări, iar turiştii primesc în schimbul banilor, servicii de cazare.

În activitatea structurilor de primire turistică eficienţa economică se cere a fi legată cu eficienţa socială. Asigurarea condiţiilor pentru petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber, îmbogăţirea nivelului de pregătire, refacerea capacităţii de muncă, diversificarea serviciilor, satisfacerea necesităţilor morale şi spirituale, sunt elementele ce intră în noţiunea de eficienţă socială.

Eficienţa socială este reprezentată de aportul bazei tehnico-materiale a structurilor de primire turistică, prin antrenarea unui număr cît mai mare de persoane la activităţile de cazare, în vederea asigurării celor mai bune condiţii de recuperare a capacităţii de muncă a turiştilor.

- Clasificarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Conform Ordinului nr. 636/2008 al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea structurilor de primire turistică, acestea pot fi clasificate, în funcţie de dotările şi serviciile oferite.

Toate tipurile de structuri de cazare turistică, cu excepţia pensiunilor turistice şi agroturistice, se clasifică pe stele, începând de la 1 stea la 5 stele (cele cu dotări superioare).

Pensiunile turistice urbane, rurale şi cele agroturistice, se clasifică pe flori (margarete), de la 1 floare (margaretă) la cele cu 4 flori (margarete).

În reţeaua structurilor de cazare turistică există şi structuri neclasificate pe stele sau flori, care se urmăresc de către INS în cercetarea statistică privind frecventarea structurilor de cazare turistică.