Arii protejate - Lunca Mureșului

1) Localizarea teritoriului

Parcul Natural Lunca Mureşului este situat în vestul României, în judeţele Arad şi Timiş, limitrof zonei fiind chiar oraşul Arad (centrul său se găseşte la 4 km de limita estică a zonei) cu o populaţie de 173.000 locuitori. Parcul Natural Lunca Mureşului se întinde de la Arad pâna la graniţa maghiară , de-a lungul râului Mureş. Are o suprafaţă de 17.455 ha şi include zona îndiguită a Mureşului; este o zonă inundabilă (o inundaţie la fiecare trei ani) situată între digurile construite pe fiecare parte a râului şi între terasele înalte ale aceluiaşi râu. Lunca Mureşului Inferior este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare şi stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii şi plopi, precum şi zăvoaie şi şleauri de câmpie, important loc de cuibărire şi pasaj pentru cca. 200 de specii de pasări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecţie pe plan internaţional.

Coordonatele geografice ale parcului sunt:

- Nord ( 46°19'01'' Lat. N / 20°50'05'' Lat. Est );

- Est ( 46°18'89'' Lat. N / 20°49'94'' Lat. Est ) ;

- Sud ( 46°07'15'' Lat. N / 20°91'89'' Lat. Est ) ;

- Vest ( 46°16'82'' Lat. N / 21°27'72'' Lat. Est ) ;

- Altitudinea medie: 100m ;

- Altitudinea minimã: 82,5m;

- Altitudinea maximã: 135m ;

- Suprafata: 17.455 ha.

2) Istoricul conservării

Pentru instituirea regimului de arie protejată primi paşi au fost realizaţi în anii 1970 când au fost făcute unele studii ale zonei Prundul Mare de către un grup de plin de entuziasm care cuprindea printre alţii pe Ioan Moldovan,

Andras Libus şi Aurel Ardelean. Astfel în acei ani a fost declarată o suprafaţă de 91,2 hectare din Prundul Mare ca rezervaţie naturală, urmărind a se proteja populaţia de stârci cenuşi care cuibăreau acolo. Apoi în anul 1988, 12.000 ha din această zonă a fost declarată ca Zonă de Importanţă Avifaunistică. Iniţiativa de protejare a fost continuată de reprezentanţi de la Agenţiile de Protecţia Mediului din Arad şi Timişoara şi apoi de Direcţia Silvică Arad şi a culminat în anul 2005 când prin hotărârea de guvern prin care a fost declarat Parcul Natural Lunca Mureşului. Din anul 2006 aria protejată „Lunca Mureşului” este a patra zonă din România ce a fost desemnată pentru includerea în Lista Ramsar a Zonelor Umede de Importanţă Internaţională.

Din anul 2008 aceeaşi suprafaţă face parte şi din Reţeaua Natura 2000, fiind atât sit de importanţă comunitară (RO SCI 0108) pentru protejarea anumitor specii (30) şi habitate (12), cât şi arie de protecţie specială avifaunistică (RO SPA 0069) pentru protejarea a 41 de specii de păsări.

Un puternic imbold l-a constituit şi finanţarea obţinută de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, respectiv Direcţia Silvică Arad de la comunitatea europeană prin programul PHARE de cooperare transfrontalieră. Prin derularea proiectului "Protejarea şi dezvoltarea luncii râului Mureş" s-a putut realiza infrastructura ariei protejate (un centru de vizitare, două puncte de informare turistică şi căi de acces). Din finanţarea proprie a Regiei Naţională a Pădurilor - Romsilva sau a Uniunii Europene au fost achiziţionate numeroase echipamente de cercetare şi monitorizare (620.000 euro) şi s-au desfăşurat numeroase activităţi de educaţie ecologică sau de promovare a ecoturismului. Din luna noiembrie 2005 aria protejată are şi o administraţie aflată în subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, alcătuită din 12 persoane şi care funcţionează cu un buget anual de cca. 150.000 euro.

În cadrul Parcului Natural Lunca Mureşului există patru zone de protecţie integrală Prundul Mare (717,9 ha), Pădurea Cenad (310,5 ha), Insula Mare Cenad (2,1 ha) şi Insulele Igriş (7,0 ha). Aceste zone sunt strict protejate, fiind interzise activităţile de exploatare a resurselor naturale.

3) Activitatea turistică

a) Potential turistic

Elemente naturale deosebite:

• Lunca Mureşului Inferior este o zonă inundabilă, un adevărat paradis pentru păsări şi peşti, cu multe păduri naturale, cu un potenţial ecoturistic imens.

• Turism

Clima

Clima este continental temperată, moderată cu temperaturi medii anuale de 110 C.

Iernile sunt blânde, în mulţi ani înregistrându-se numai temperaturi pozitive.

Media maximă se înregistrează în luna iulie (+21,40 C), iar media minimă în

ianuarie (+1,40 C).

Temperatura medie a perioadei de vegetaţie (56,31% din total an) este

de 17,60 C.

Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în 16.08.1952 (40,40 C), iar minima absolută în 06.02.1954 (-30,10 C).

Media precipitaţiilor anuale este de 564 mm, cu variaţii mari (275 mm în 1952 şi 853 mm în 1915.

În timpul verii dese ori apare seceta ce se explică prin valorile ridicate ale

evaporaţiei. Caracterul uşor arid al climei nu poate fi estompat nici de maximile de

precipitaţii ce se înregistrează tocmei în sezonul cald. Vara este caracterizată şi de ploile torenţiale, cînd se înregistrază precipitaţii ce depăşesc 100 de mm/zi. În sezonul rece 16-18 % din precipitaţii cad sub forma de ninsoare. În ceea ce priveşte durata stratului de zăpadă rare sunt iernile în care stratul de zăpadă să se menţină continuu. Numărul zilelor cu strat de zăpadă nu depăşeşte 33-35. Grosimea maximă a stratului este de 45-65 cm.

Rar s-au înregistrat şi ierni fără strat de zăpadă. Data primei ninsori este 20 noiembrie, al ultimei 20 martie, dar s-au înregistrat ninsori în luna octombrie şi foarte des în aprilie, respectiv mai rar în mai. În funcţie de condiţiile termice şi de regimul precipitaţiilor se formează ape stătătoare, care dăinuie mai mult sau mai puţin.

Durata anuală de strălucire a soarelui înregistrează 2051-2075 ore, dar

potenţialul maxim din punct de vedere astronomic este aproape dublu, de 4447 ore. De fapt regimul anual al acestui element climatic coincide cu mersul temperaturii medii, durata maximă se prezintă în luna iulie cu o valoare de 300 de ore, iar cea mai scăzută medie lunară se înregistrează în decembrie (55 de ore). Un indicativ concret ce completează durata de strălucire a soarelui îl constituie regimul nebulozităţii, ce prezintă o medie anuală de 57-60% cu maxima în decembrie (în jur de 80%), iar minima în luna august (40 %). Ceaţa poate să-şi facă apariţia în fiecare anotimp. În timpul verii se formează mai ales în zori, dar numărul cel mai ridicat al zilelor cu ceaţă se înregistrează în sezonul de toamnă în lunile noiembrie şi decembrie (10-13 zile).