Politica turismului în Thailanda

Etimologie

Cuvântul Thai înseamnă “liber” în limba thailandeză. Este, de asemenea, numele poporului thailandez.

Thailanda mai este cunoscută şi ca Siam, care a fost denumirea oficială a ţării până în 23 iunie 1939, dată la care a fost schimbată în Thailanda. În 1945 i s-a dat din nou denumirea de Siam, dar la 11 mai 1949 a revenit la denumirea de Thailanda. Unii locuitori, în special minoritatea chineză, continuă să folosească denumirea de Siam.

Scurt istoric

Originea Thailandei este legată în mod tradiţional de scurta existenţă a regatului fondat în 1238, după care, mai marele regat a luat fiinţă la mijocul secolului al XIV-lea. Cultura thailandeză a fost influenţată, în cea mai mare parte, de China şi India. Contactul cu diversele puteri europene a început în secolul al XVI-lea dar, în ciuda presiunii continue, Thailanda este singura ţară din sud-estul Asiei care nu a fost niciodată ocupată de vreo putere europeană, totuşi influenţa vestului, inclusiv ameninţarea cu forţa, a condus la multe reforme în secolul al XIX-lea şi concesii majore intereselor mercantile britanice (de aceea mulţi istorici includ Thailanda în „Imperiul Britanic neoficial”).

Revoluţia din 1932, în mare masură fără vărsare de sânge, a condus la o monarhie constituţională. Cunoscută la început ca Siam, ţara şi-a schimbat denumirea prima dată în Thailanda în 1939, şi definitiv în 1949, după reîntoarcerea la vechiul nume după al II-lea Război Mondial. În timpul conflictului, Thailanda a fost într-o alianţă dezavantajoasă cu Japonia; trăgând învăţăminte din această experienţă a istoriei, Thailanda a devenit un aliat al SUA. Au urmat apoi o serie de lovituri de stat, dar ţara a progresat către democraţie începând cu anii 1980.

Calendarul oficial în Thailanda se bazează pe Era budistă, care este cu 543 de ani înaintea calendarului vestic. De exemplu, anul 2000 al erei creştine, este acelaşi cu anul 2543 din calendarul erei buddiste.

Pe 26 decembrie 2004, coasta vestică a Thailandei a fost devastată de un val tsunami de 10 metri înălţime, ce a urmat cutremurului din Oceanul Indian. Valul tsunami a provocat peste 5.000 de victime în Thailanda, jumătate dintre acestea fiind turişti.

Politica

Constituţia prevede pentru rege puteri directe scăzute, însă este protectorul budismului thai şi un simbol al identităţii şi unităţii naţionale. Actualul monarh se bucură de un mare respect popular şi autoritate morală, care este o ocazie folosită în rezolvarea crizelor politice. Şeful guvernului este primul ministru, care este numit de rege dintre membrii camerei inferioare a parlamentului, de obicei liderul partidului care poate organiza o coaliţie guvernamentală majoritară.

Parlamentul bicameral thailandez este Adunarea Naţională sau Rathasapha – care este formată din Camera Reprezentanţilor (Sapha Phuthaen Ratsadon - ส าผู้แทนราษฎร) cu 500 de locuri şi Senatul (Wuthisapha - วุฒิส า) cu 200 de locuri. Membrii ambelor camere sunt aleşi prin vot popular. Membrii Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi pe o perioadă de 4 ani, în timp ce senatorii pentru 6 ani. Organul suprem judiciar este Curtea Supremă sau Sandika - ศาลฎีกา, ale cărei şedinţe de judecată sunt stabilite de rege. Thailanda este membru activ al Asociaţiei naţiunilor din Asia de sud-est (ASEAN).

Religia

Religia naţională a Thailandei este Budismul Theravada. Practicat de peste 90 % din thailandezi, este influent, semnificativ şi deosebit de vizibil în existenţa oamenilor de rând.

În ce priveşte personificarea lui Buddha, thailandezii au creat un tip uman deosebit, care este considerat una dintre cele mai sugestive expresii ale artei asiatice. În ce priveşte ornamentele, acestea au copiat caracterul luxuriant al vegetaţiei tropicale. Contrar altor popoare budiste care au utilizat sculptura pentru a reprezenta legende ori mituri, ei au folosit această artă numai pentru a-l personifica pe Buddha şi pentru împodobirea monumentelor religioase.

În plus, în Thailanda reprezentarea Iluminatului este unică: prezentat adesea în starea de meditaţie profundă, cu faţa senină, familiară, cu un nimb, cu urechi alungite în jos sau mărite, cu o urna (un semn pe frunte reprezentând al treilea ochi al viziunii spirituale) şi cu ushinsha, o protuberanţă cranială reprezentând cunoaşterea.

Pentru a înţelege importanţa wat-ului şi influenţa budismului în gândirea thailandeză este necesară înţelegerea caracterului multifuncţional al mănăstirilor şi cât de folositoare le sunt oamenilor de rând. Familiile din zonele rurale se simt în nesiguranţă la gândul de a-şi ţine bunurile de valoare în casă, prin urmare, îl roagă pe stareţ să le depoziteze la mănăstire. Wat-ul depozitează documente şi artefacte cu semnificaţie istorică, precum şi numeroase reprezentări a lui Buddha, folosite pentru venerarea publică sau ca obiecte de meditaţie.

Călătorii pot fi găzduiţi peste noapte la mănăstiri, mai ales când vin la diverse festivaluri; copiii trimişi la şcoală la Bangkok le pot folosi pe post de cămine, dat fiind că părinţii lor fac tot felul de donatii. Băieţii îi ajută pe călugări la treburile zilnice şi se iniţiază în tainele religiei budiste. Funcţiile statului (alegeri, recrutări) se exercită în cadrul mănăstirilor, iar unele servesc drept clinici.

Provincii

Thailanda este divizată în 75 de provincii (changwat, singular şi plural, grupate în 5 grupe de provincii şi Bangkok drept capitală. Fiecare provincie este împărţită în mici districte – în 2000 erau 795 de districte (Amphoe), 81 subdistricte (King Amphoe) şi 50 de districte ale Bangkokului (khet). Cu toate acestea, unele părţi ale provinciilor învecinate cu Bangkok sunt considerate ca fiind parte a Marelui Bangkok (Prari Monthon). Aceste provincii cuprind Nonthaburi, Pathum Thani, Samut Prakan, Nakhon Pathom, Samut Sakhon. Numele fiecărei capitale a provinciilor (mueang) este acelaşi ca şi denumirea provinciei. De exemplu: capitala provinciei Chiang Mai (changwat Chiang Mai) este amphoe mueang Chiang Mai. Cele 75 de provincii sunt:

Nord

Chiang Mai, Chiang Rai, Kamphaeng Phet, Lampang, Lamphun, Mae Hong Son, Nakhon Sawan, Nan, Phayao, Phetchabun, Phichit, Phitsanulok, Phrae, Sukhothai, Tak, Uthai Thani, Uttaradit

Est

Chachoengsao, Chanthaburi, Chon Buri, Prachin Buri, Rayong, Sa Kaeo, Trat

Sud

Chumphon, Krabi, Nakhon Si Thammarat, Narathiwat, Pattani, Phang Nga, Phatthalung, Phuket, Ranong, Satun, Songkhla, Surat Thani, Trang, Yala

Nord-est

Amnat Charoen, Buri Ram, Chaiyaphum, Kalasin, Khon Kaen, Loei, Maha Sarakham, Mukdahan, Nakhon Phanom, Nakhon Ratchasima, Nong Bua Lamphu, Nong Khai, Roi Et, Sakon Nakhon, Si Sa Ket, Surin, Ubon Ratchathani, Udon Thani, Yasothon

Centru

Ang Thong, Phra Nakhon Si Ayutthaya, Bangkok (Krung Thep Maha Nakhon), Chai Nat, Kanchanaburi, Lop Buri, Nakhon Nayok, Nakhon Pathom, Nonthaburi, Pathum Thani, Phetchaburi, Prachuap Khiri Khan, Ratchaburi, Samut Prakan, Samut Sakhon, Samut Songkhram, Saraburi, Sing Buri, Suphan Buri