Stațiunea Lacul Roșu

Domeniu: Turism

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 26 în total

Cuvinte : 3408

Mărime: 353.63KB (arhivat)

Publicat de: Beniamin Fărcaș

Puncte necesare: 8

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I. Asezarea geografica
1.1. Localizarea din punct de vedere geografic
1.2. Scurt istoricul statiunii Lacu Rosu
1.3. Vecini si obiective turistice de vizitat
1.4. Caile de acces spre statiunea Lacu Rosu
CAPITOLUL II. Inventarierea patrimoniului turistic
2.1. Caracterizarea si descrierea resurselor naturale
2.2. Caracterizarea si descrierea resurselor turistice antropice
CAPITOLUL III . Prezentarea bazei tehnico-materiale a statiunii Lacu Rosu
3.1. Unitatile de cazare
3.2. Unitatile instalatiilor de agrement, divertisment, tratament
CAPITOLUL IV. Programul de dezvoltare si diversificare a statiunii Lacu Rosu

Extras din proiect

Capitolul I

Asezarea geografica

1.1. Localizarea din punct de vedere geografic

Statiunea Lacu Rosu, componenta a orasului Gheorghieni, este situata pe Valea Bicazului, intre Lacu Rosu si Cheile Bicazului.

Uramarind configuratia terenului, statiunea este dispusa intr-un amfiteatru, de la 980m la 1000-1100 m altitudinea ,pe versantii Muntilor Suhardul Mare (1504 m) si Suhardul Mic (1362m) catre N-NV si Muntele Ghilcos (1407 m), spre SE , unitati montane apartinatoare Masivului Hasmas.

Intre aceste limite statiunea apartine judetului Harghita, dar, prin cateva vile si case particulare, aceasta se prelungeste si in Cheile Bicazului, pe teritoriul judetului Neamt.

1.2. Scurt istoric al statiunii

Odata cu formarea sa, in 1873, Lacu Rosu a deventi o atractie turistica importanta pentru aceasta arie montana,formand impreuna cu Cheile Bicazului un ansamblu turistic unicat in Romania.

Lipsa cailor de acces rutier a facut ca abia in anii’30 ai secolului al XX-lea sa se construiasca primul edificiu turistic- Caminul Turistilor. Dupa 1931, apar unele case locuite permanent si cateva vile, conturandu-se actuala statiune, apartinatoare administrativ orasului Gheorghieni.

Statiunea dupa al II-lea razboi mondial s-a dezvoltat continuu, ajungand la circa 800 locuri in vile si cabane in anul 1989, profilandu-se pe odihna si recreere, iar in ultimele patru decenii si pe alpinism .

Dupa anul 1990, statiunea montana Lacu Rosu a cunoscut un impas in dezvoltarea sa, datorita rigorilor din economia de piata si a restructurarii proprietatii imobiliare si a terenurilor, dar si degradarii fizice a unitatilor, unele dintre acestea depasind 80 de ani de existenta. Lipsa dotarilor de agrement sportiv si cultural si mai ales a amenajarilor pentru practicarea sporturilor de iarna si a drumetiei montane ca si a dotarilor tehnico-edilitare au facilitat acest regres.