Valea Prahovei - analiza potențialului turistic

Introducere

Valea Prahovei este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice din România. Uşor accesibilă, atât cu trenul, cât si rutier, la o distanţă relativ mică de capitala ţării, este deosebit de frumoasă şi dispune de numeroase amenajări turistice.

Zona Valea Prahovei reprezintă un important centru turistic, fiind una dintre cele mai căutate destinaţii turistice din ţara noastră. Acest fapt se datorează în primul rând resurselor naturale şi antropice, dar şi accesibilităţii zonei. Pe Valea Prahovei întâlnim staţiuni ce funcţionează în tot timpul anului, ceea ce sporeşte rolul turismului în economie.

Situată în partea superioară a judeţului Prahova, este dominată de abruptul versanţilor de est ai munţilor Bucegi şi este compusă dintr-un şirag de staţiuni climaterice (Sinaia, Buşteni, Azuga – judeţul Prahova şi Predeal – judeţul Braşov).

Sinaia – „Perla Carpaţilor“

Amplasare: Sinaia este situată pe cursul superior al râului Prahova, la poalele de sud-est ale munţilor Bucegi şi cele de sud-vest ale munţilor Baiului, la 62 km nord-vest de municipiul Ploieşti si 102 km de capitală.

Populaţia este formată din 15.063 locuitori.

Scurt istoric: Localitatea Sinaia apare menţionată documentar prima oară în 1690, când în preajma Mănăstirii Sinaia (1690-1695), pentru paza sa au fost întemeiate locuinţe pentru scutelnici. A fost declarat oraş în 1880, când localitatea a devenit locuinţa de vară a regelui Carol I.

Altitudine: 798-971 m

Climat: Este specific zonelor alpine, cu aer puternic ozonat, cu veri răcoroase şi ierni puţin friguroase. Temperatura medie anuală este de 6°C.

Destinatie: Odihna, sporturi de iarna, drumetii si excursii diferentiate in functie de varsta si preferinte.

Căi de acces: Rutiere – Bucureşti-Braşov pe DN1 (E60); feroviare – Gara Sinaia pe ruta Bucureşti-Braşov.

Atracţii turistice: Muzeul National Peles, Castelul Pelisor, Manastirea Sinaia, Cladirea Cazinoului, Casa memoriala George Enescu

Muzeul Naţional Peleş

Este un monument istoric şi de arhitectură. Profilul constă în artă plastică şi decorativă. Funcţionează în incinta Castelului Peleş, construit la iniţiativa regelui Carol I, în două etape (1873-1883 şi 1896-1914), în stilul renaşterii germane, după planurile arhitectului vienez von Doderer şi ale celui german Schultz din Lemberg, cu transformări gotice ale arhitectului ceh Liman. Castelul a fost reşedinţă regală de vară. Dintre lucrările de artă din muzeu care au o valoare deosebită, se remarcă decoraţia în lemn care îmbracă pereţii şi plafoanele în majoritatea încăperilor.

Pana la terminarea castelului (1883), Regele Carol I si Regina Elisabeta, au locuit la casa de vanatoare, terminata inaintea castelului. Datorita uzinei electrice proprie Pelesul a fost primul castel electrificat din Europa.Prin amenajarile de dupa 1900, resedinta a fost supraanaltata cu un etaj, de asemenea si turnul principal.

Peleşul are 160 de camere şi săli în care pot fi văzute diferite obiecte ornamentale, covoare orientale, sculpturi fine din fildeş, tapiserii, mobilier, colecţii de arme (sec. XV-XIX), tablouri. Printre cele mai impresionante săli sunt: marea sală de arme (cu obiecte din India, Persia, Turcia, Arabia), sala de consiliu (vitralii elveţiene, sec. XVI-XVII), sala de muzică, sala florentină, sala oglinzilor, sala maură (cu o colecţie inspirată de Palatul Alhambra din Spania), salonul turcesc, sala de teatru. În parcul înconjurător se află şi Foişorul, fostă casă de vânătoare, refăcut de Carol II.

Caracteristicile arhitecturii exterioare ale Castelului Peles sunt specifice stilului neorenasterii germane: profiluri ascutite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative.

Terasele castelului, in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase, coloane, fantani, acestea contribuind la reusita arhitecturii peisagistice a ansamblului.

Ca si la exterior, si in interior se intalnesc elemente ale neorenasterii germane, dar exista si incaperi in diverse alte stiluri, reluari ale renasterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului hispano-maur, turcesc etc.

Holul de onoare, cea mai somptuoasa sala de receptie a castelului, este amenajat de Karel Liman in anul 1911, pe locul unei foste curti interioare. El se inalta pe trei niveluri in centrul corpului principal al Castelului. Peretii salii sunt lambrisati in lemn de nuc intarsiat cu esente nobile si exotice pana la nivelul balcoanelor etajului 1, decoratia salii fiind inspirata de una dintre cele mai reprezentative incaperi de locuit ale Renasterii germane si anume camera "Fredenhagen", aflata in actualul Palat de Comert din Lubeck. La bogatia sculpturala a lambriurilor se adauga basoreliefuri si statuete din alabastru reprezentand subiecte mitologice, biblice si istorice. Deasupra acestora, friza de panouri intarsiate prezinta castele medievale germane si elvetiene ale familiei de Hohenzollern. Toata decoratia in lemn a incaperii cat si o parte din mobilier au fost executate in atelierele vienezului Bernhard Ludwig, principalul artist decorator al Pelesului. La nivelul superior, intre arcadele balcoanelor primului etaj, sunt expuse tapiserii franceze de Aubusson din secolul al XVIII-lea, realizate dupa cartoanele lui Francois Boucher. Plafonul din sticla, impodobit cu vitralii reprezentand scene alegorice si motive heraldice, este mobil, putand fi actionat cu un motor electric sau manual.

Sala de consilii, amenajata in 1914, aminteste una din salile Primariei din Lucerna-Elvetia. Sculptura, intarsia si marchetaria sunt de o bogatie impresionanta.

Salile de arme au fost amenajate intre anii 1903-1906, intr-un spatiu decorat in stilul neorenasterii germane. Peretii sunt decorati la partea inferioara cu lambriuri din lemn de stejar, iar plafonul cu casetoane purtand steme si devize in limba latina. Salile cuprind o bogata colectie de arme, peste 4000 de piese europene si orientale, din secolele XIV-XVII. Panopliilor li se adauga o suita de armuri germane din secolele al XVI-lea si al XVII-lea si o pretioasa armura completa de cal si cavaler, de tip maximilian, unica in Romania. In Sala Mare, caminul monumental este decorativ (castelul are incalzire centrala din anul 1883); la partea superioara a acestuia, basorelieful, semnat de berlinezul Paul Telge, ilustreaza o scena din batalia de la Nicopole (1396). Pe polita se afla o spada germana de calau din secolul al XVI-lea, pentru decapitarea nobililor.

Ansamblul interioarelor este completat de vitralii, lucrari germane originale din secolul al XVII-lea.

Cabinetul de lucru, decorat cu piese ale atelierelor Heynmann din Hamburg in stilul neorenasterii germane, a fost finalizat in anul 1883. Se remarca un impunator birou si un pupitru destinate audientelor oficiale. Vitraliile, piese elvetiene din secolul al XVII-lea, reprezinta steme ale cantoanelor.