Valorificarea Potențialului Turistic al Județului Hunedoara

Aşezare geografică

Judeţul Hunedoara este situat în partea central-vestică a României şi este traversat de paralela de 46° latitudine nordică şi de meridianul de 23° longitudine estică. Se învecineazã cu judeţele Arad la nord-vest şi nord, Alba la nord-est şi est, Vâlcea la sud-est, Gorj la sud, Caraş-Severin şi Timiş la vest. Suprafaţa este de 7063 kmp şi populaţia este de 472.284 locuitori.

Căi de acces

Principala cale rutieră din judeţ este şoseaua DN7 (E68), care leagă judeţul cu partea de vest a României (Arad, Timişoara, Oradea). De-a lungul Văii Mureşului, pe o distanţă de aproape 100 km, această cale rutieră este însotiţă de calea ferată dublă, electrificată, de pe magistrala Bucuresti - Arad. Un alt drum naţional ce traversează judeţul este DN66 (E79), care face legătura cu partea de sud a ţării, prin defileul Jiului. Judeţul Hunedoara este tranzitat de către magistrala CFR 200 de cale ferată Braşov - Curtici, care parţial face parte din coridorul european IV. O altă linie importantă este Magistrala CFR 202 Simeria - Petroşani - Filiaşi care asigură legătura între Transilvania şi Oltenia.

Nivel de dezvoltare economico-socială

Nivelul PIB / locuitor înregistrat pentru anul 2008 la nivelul judeţului este de 22,177 mii lei / locuitor.

În economia judeţului ponderea principală o deţine industria din care predominante (peste 62%) sunt ramurile industriei miniere şi metalurgice; o pondere importantă o deţin şi ramurile: energie electrică, exploatarea şi prelucrarea lemnului, materialele de construcţii, industria uşoară, chimie alimentară, artizanat. Restul ramurilor principale de activitate sunt reprezentate de agricultură, silvicultură, comerţ şi prestări servicii.

Judeţul Hunedoara are cea mai ridicată rată de urbanizare din ţară, după capitală, respectiv 76,8% populaţie urbană. Rata şomajului înregistrată la nivelul judeţului la sfârşitul anului 2009 este de 10,7%.

2. Potenţialul turistic al judeţului Hunedoara

Relieful judeţului este accidentat şi variat, predominant muntos cu înalţimi ce coboară de la 2.500 m în sud (Muntii Retezat - Parâng, la 200 m în valea Mureşului. Între masivele din sud ale Munţilor Retezat, Parâng şi Şureanu şi cele din nord ale Munţilor Poiana Ruscă şi Munţilor Metaliferi se găsesc depresiuni cu şesuri şi terase înalte, iar de-a lungul Mureşului o zonă depresionară mai largă.

Reţeaua hidrografică a judeţului este vastă şi complexă. Mureşul străbate judeţul şi are ca principali afluenţi Streiul, Râu Mare şi Cerna. Partea de sud a judeţului este drenată de Jiul de Est şi Vest, iar partea de nord de apele Crişului Alb.

De asemenea există lacuri numeroase, mai ales de origine glaciară anume în Retezat, aproximativ 80 de lacuri, însă câteva se remarcă prin dimensiunile lor : Bucura, cel mai mare lac glaciar din România cu suprafaţa de 10 ha şi adânc de 17 m ; Zănoaga, cu cea mai mare adâncime, 29 m; în Parâng – Gâlcescu, Mândra etc. şi din Şureanu - Iezerul Mare şi Iezerul Mic, lacuri care contribuie la pitorescul alpin al judeţului. Dintre bazinele de retenţie şi amenajările hidrotehnice cu suprafaţă mare, pot fi amintite amenajarea Râu Mare-Retezat şi Cinciş.

Clima judeţului este temperat-continentală cu o etajare evidentă pe verticală ( de la şes spre climatul alpin). Temperatura medie anuală variază între 6,8° C (Petroşani) şi 9,6°C (Hunedoara). În Lunca Mureşului media anuală a temperaturii este de 10 °C. Intervalul de zile până la înghet este cuprins între 180 şi 190 de zile la Deva, fiind mai mic de 90 de zile în sudul judeţului. Precipitaţiile atmosferice sunt repartizate neuniform, fiind cuprinse între 530 mm în depresiuni şi 1.000-1.200 mm în zonele alpine înalte. Vântul dominant bate dinspre nord-vest.

Din fondul funciar fac parte solurile aluvionare, gleice şi pseudogleice, cernoziomuri pe văile râurilor, în luncile mari şi largi (Mureş, Strei, Criş etc). În depresiuni, pe terase şi pe dealurile piemontane se întâlnesc cernoziomuri, soluri brune, brun-roşcate de pădure şi podzolurile. În regiunea munţilor scunzi până la 1000 - 1200 m, se află soluri brune tipice podzolice şi acide de munte. Fondul pedologic al luncilor, depresiunilor, dealurilor este fertil şi utilizat cu bun randament în agricultură.

Dintre resursele naturale ale subsolului, pe primul loc se situează cărbunii, în bazinul din Valea Jiului (huilă), şi în nordul judeţului, la Ţebea - Brad (cărbune brun). Alte zăcăminte naturale care se exploatează: minereuri de fier în Munţii Poiana Ruscă, pirite cuprifere (Deva), minereuri complexe neferoase în Muntii Metaliferi, Poiana Ruscă, Zarand, minereuri auro-argintifere la Musariu, Băita, Brad, Gura Barza, marmură (Aluniş şi Luncani), bioxid de carbon (Ocolişu Mare), ape minerale (Boholt, Băcîia) şi termale (Geoagiu, Vaţa şi Călan).