Patronatul

- Patronatele

Dacă forma de organizare prin care se asociază salariații, pentru a-și promova interesele profesionale, economice și sociale este sindicatul, pentru angajatori, este vorba despre patronate. Rolul acestora în societate, modul de constituire și funcționare a organizațiilor patronale sunt reglementate printr-o lege specială, legea 367/ 2022 a dialogului social.

Ca și sindicatele, primele organizații patronale au apărut în secolul al XIX-lea, în marile orașe industriale, adesea ca răspuns la acțiunile tot mai bine organizate ale celor dintâi (greve, negocierea condițiilor de lucru ș.a.). Astăzi, patronatele au un rol important în societate, în țările cu economie socială, cum sunt multe state din Europa, acestea luând parte la dialogul social tripartit (desfășurat între guvern, organizațiile sindicale și patronate).

1. Noțiune

Derivat din termenul latin patronus, care în dreptul roman era, de cele mai multe ori, stăpânul de sclavi , el avea și semnificația de ocrotitor sau protector. Desigur semnificația dicționarului explicativ al limbii române, cuvântului de patron este ca proprietar al unei întrepinderi în care se exercită conceputl de muncă salariată . Esențial pentru un patron este că acesta stăpânește un patrimoniu.

Luând în considerare și evoluția în timp a noțiunii de patron, aceasta are în vedere orice persoană fizică sau juridică care, în îndeplinirea obiectului de activitate și în scopul obținerii de profit, folosește forța de muncă a altor persoane în baza unui contract individual de muncă sau a unui raport de serviciu.

Legea dialogului social nr. 367/2022, definește noțiunea de patron, în art. 1 pct. 11, ca fiind „ o persoană juridică de drept privat, o persoană fizică autorizată potrivit legii sau persoană care exercită potrivit legii o meserie ori profesie în mod independent, care administrează și utilizează capital în scopul obținerii de profit în condiții de concurență și care are calitatea de angajator”.

Patronii (angajatorii) se pot asocia în organizații de patronate pentru a susține și apăra interesele membrilor lor în relațiile cu autoritățile publice, cu sindicatele și cu alte persoane juridice și fizice , în raport cu scopul și obiectul lor de activitate, în plan național și internațional, fără a avea interese politice sau ideologice și fără a urmări realizarea de profit, fiind independente față de autoritățile publice, de partidele politice și de sindicate.

Angajatorii sunt o existență indispensabilă într-o economie de piață. Ei sunt oamenii care dețin, utilizează și gestionează capitalul, organizează și conduc procesele de lucru. Referitor la dezvoltarea economică și socială respectiv progresul unei țări depinde într-o mare parte de patronat .

Conform Constituției, în România, este recunoscut dreptul de asociere pentru toți cetățenii, indiferent că ei fac parte din categoria angajaților sau a celor care angajează personal salariat.

Potrivit art. 1 , pct. 13 din Legea dialogului social, organizația patronală este definită ca fiind o „ denumire generică pentru patronat, federație patronală, confederație patronală sau orice altă structură realizată prin asocierea patronilor și/sau a angajatorilor. Se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării și promovării drepturilor și intereselor comune ale membrilor săi, prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și de statutele proprii”.

Din textele precitate, se observă că patronul( persoana juridică sau persoana fizică) are ( sau poate avea) calitatea de angajator, iar patronatul și organizația patronală sunt structuri constituite din patroni(angajatori).