Politica agricolă comună a statelor uniunii europene

”Poate oare o specie capabilă să formuleze o teorie care să reflecte nașterea universului, să implementeze o strategie pentru construirea unui sistem economic durabil din punct de vedere al mediului?” se intreba Lester Brown în lucrarea sa „Probleme globale ale omenirii”.1)

În contextul în care progresul în domeniul tehnologiei a dus în ultimul secol la o explozie a majorității domeniilor industriale care au ca efect și punerea în pericol a stabilității ecosistemului, agricultura gândită ca o soluție atât pentru alimentația întregii planete cât și pentru protecția mediului a căpătat în ultima perioadă o importanță deosebită. Necesitatea unor cantități din ce în ce mai mari de alimente pentru populația in creștere a planetei a dus la practici agricole care nu numai că nu protejau mediul, ba dimpotrivă duceau la o alterare accentuată a acestuia. Astfel, in viziunea autorităților Uniunii Europene, a apărut în ultima perioadă ca o necesitate urgentă stabilirea unei corelări între politicile de protejare a mediului și politica agricolă comună, pe care statele membre ale Uniunii Europene să o implementeze astfel încât să fie posibilă rezolvarea ambelor probleme majore, atât cea a asigurării unor cantități de hrana îndestulătoare cât și rezolvarea problemei mediului.

Scopul prezentei lucrări este acela de a evidenția motivele necesității implementării unei politici agricole comune (PAC), modalitățile de punere în aplicare, evidențierea rezultatelor obținute precum și viitorul acestei strategii.

Avînd experiență în domeniul agriculturii, ca apicultor, voi încerca să fac o analiză atât la nivel macro cât și la nivel micro a ceea ce înseamnă necesitatea aplicării unei politici agricole comune la nivelul statelor Uniunii Europene și importanța aplicării urgente a unor măsuri de mediu care să permită pe mai departe o dezvoltare durabilă a întregii economii, atât pe parte industrială cât și pe parte agricolă.

NECESITATEA

Elaborată odată cu Tratatul de la Roma, din 1958, și lansată oficial în 1962, PAC (Politica Agricola Comuna) a fost necesară atât pentru a putea introduce produsele agricole în piața de liberă circulație a mărfurilor cât și pentru compatibilizarea tuturor mecanismelor de intervenție în domeniul agriculturii de la nivel național prin realizarea unui mecanism unitar la nivel comunitar.

Având în vedere faptul că producția agricolă anuala depinde de foarte mulți factori, mulți dintre ei specifici fiecărei zone agricole în parte, iar cererea fiind în continuă creștere de la an la an, înainte de apariția PAC fiecare stat în parte avea puse în practică mecanisme proprii de reglementare a propriilor piețe agricole. În acelasi timp fiecare stat în parte susținea veniturile producătorilor. Realizarea unei piețe agricole comune, cu liberă circulație a mărfurilor, a necesitat în mod automat, pentru eliminarea inechităților, realizarea unei politici agricole comune la nivelul statelor membre, preluând și susținerea financiară acordată agricultorilor.

Încă de la realizarea PAC obiectivele acesteia își doresc să realizeze o protecție atât a consumatorilor cât și a producătorilor. Ele sunt obiective care se pot încadra în plan social și anume realizarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultori cât și asigurarea unor prețuri rezonabile pentru consumatori, obiective economice care se referă la asigurarea creșterii economice prin implemntarea progresului tehnic, stabilizarea piețelor și garantarea siguranței aprovizionărilor. Obiectivele de mediu, pentru promovarea unei dezvoltari durabile, protecția consumatorului, a sănătății publice, protecția sănătății animalelor, promovarea unui nivel ridicat al forței de muncă în domeniul agricol erau și ele obiective ale politicii agricole comune, fără a fi însă foarte importante.2)

Din anul 2013, prin deciziile instituțiilor Uniunii Europene, politica agricolă comună a luat o noua direcție, cu scopul clar de a ajuta fermierii să facă față noilor provocări apărute în ultima perioadă și pune un accent deosebit pe problemele de mediu, de protejare a mediului înconjurător și a biodiversității, de păstrare a vitalității zonelor rurale, devenind esențială pentru a proteja viața în mediul rural și agricultura din Uniunea Europeana, pe de o parte, și a garanta siguranța alimentară pe cealalta parte.3)

Astfel cele trei direcții prioritare ale noii politici agricole comune sunt:

- asigurarea unei producții viabile de produse alimentare

- gestionarea durabilă a resurselor naturale

- favorizarea unei dezvoltări echilibrate a tuturor teritoriilor rurale din Uniunea Europeană.4)

Importanța PAC este evidențiată de faptul că peste 507 milioane de oameni din Uniunea Europeană au nevoie de o piață de alimente stabilă și sănătoasă care să le ofere hrană la un nivel al prețului acceptabil. Dar pe lângă cantitatea de produse, noua PAC susține calitatea și diversitatea, încercând să pună în valoare tradițiile specifice fiecărei zone agricole în parte.

Plecând de la faptul că suprafața agricolă a Europei este una aproximativ stabilă, cu foarte mici variații anuale, creșterea cantităților de alimente nu poate fi posibilă decât prin creșterea productivității, iar acest lucru este posbil doar prin aplicarea de noi tehnologii și a ultimelor descoperiri în domeniul cercetării.

O altă problemă foarte importantă pe care dorește să o combată PAC este aceea a îmbătrânirii forței de muncă din domeniul agricol. Astfel în prezent doar 6% din totalul fermierilor au vârsta până în 35 de ani! Astfel este vitală încurajarea ocupării forței de muncă în mediul rural de către tineri, iar PAC realizează finanțări pentru înființarea sau modernizarea fermelor dar și pentru stimularea altor activități în mediul rural, altele decât cele din domeniul agroalimentar.