Procedura în fața primei instanțe de Contencios Administrativ

Introducere

Cuvântul contencios derivă din latinescul contendo, contendere, care evocă ideea unei înfruntări prin luptă, dispută, controversă, ceea ce înseamnă că atunci când spunem contencios avem în vedere o acțiune, un demers contradictoriu, prin care cele două părți implicate într-un litigiu se luptă pentru a-și realiza anumite drepturi sau interese protejate.

În sens larg, sintagma contencios administrativ evocă ansamblul litigiilor care apar între autoritățile publice și particularii care se consideră lezați prin actele administrative ilegale ale acelor autorități publice, iar în sens strict evocă totalitatea litigiilor dintre autoritățile publice și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, care sunt de competența instanțelor de contencios administrativ și sunt soluționate pe baza unui regim de putere publică, guverant de legea-cadru în materie.

Legea nr. 554/2004 în art. alin. (1) f) definește contenciosul administrativ ca fiind „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

Tot conform legii contenciosului administrativ, refuzul nejustificat este exprimarea explicită, cu exces de putere,a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Legea asimiliează refuzul nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționaării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. De asemenea, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Procedura Contenciosului Asministrativ trebuie privită sub forma a doua faze: procedura prealabilă sezisării instanței de contencios administrativ și procedura în fața instanței de contencios administrativ.

Procedura prealabilă

Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formuală oricând.

Procedura administrativă prealabilă a fost reglementată spre a oferi persoanelor interesare posibilitatea rezolvaării într-un termen mai scurt și mai operativ a reclamației lor, organul administrativ sezisat putând să revină asupa actului ems anterior și să emită altulo acceptat de reclamant.

Procedura în fața primei instanțe de contencios

Potrivit art. 1, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Legea 554/2004 prevede expres care este instanța competentă în materia contenciosului administrativ.

Competența materială instituie două criterii:

- criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autoritățiilor publice: litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

- criteriul valoric: acest criteriu este aplicabil în clauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesori ale acestora delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.

Competența teritorială - potrivit art 10. Alin (3) din Legea nr 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.