Condițiile Necesare Pentru Dezvoltarea Turismului Rural și Agroturismului în România

Numeroase zone din România au valori naturale şi culturale, care pot fi integrate în turismul naţional şi internaţional. Ca o completare de venituri pentru gospodăriile din mediul rural, s-au dezvoltat, ca activităţi complementare şi agroturismul. Deşi între aceste două forme de turism există deosebiri semnificative, ambele pun accentul pe o intercondiţionare a laturii tradiţionale cu cerinţele turismului modern şi presupun o valorificare superioară a valenţelor economice, naturale şi antropice ale zonei.

În ultimii 10 ani s-au construit mereu case noi în mediul rural. Multe din noile construcţii pot constitui suportul de susţinere a unor activităţi turistice. Turismul în spaţiul rural reprezintă o cale de dezvoltare şi poate participa la creşterea nivelului vieţii locale, în primul rând datorită faptului că pune în mişcare un vast evantai de resurse locale prin câteva acţiuni prioritare: modernizarea reţelei stradale existente; asigurarea alimentării cu apă prin conducte; canalizare pentru perimetrele cu o densitate mai mare a locuinţelor, realizarea unor mijloace de termoficare (microcentrale termice care să utilizeze resturi vegetale (1 ha paie grâu = 1200 litri motorină = 13.000 KWH); dezvoltarea activităţilor de prelucrare a produselor agricole, de comercializare; asigurarea de servicii şi mărfuri industriale şi de bunuri de consum necesare locuitorilor; îmbunătăţirea activităţilor de igienă, sănătate, învăţământ, culturale şi de informare. Realizarea unor astfel de lucrări va satisface şi cerinţele populaţiei locale, dar vor constitui factori decisivi în câştigarea mai multor segmente de turişti. Pe de altă parte, toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi membrii populaţiei locale, cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de bază ale culturii tradiţionale. Întâlnirea dintre acest mediu fragil şi noul dinamism impus de fenomenul turistic pune problema apariţiei riscurilor de destructurare şi presupune alegerea unei strategii de evoluţie. În acest context, se poate afirma că dezvoltarea turismului în spaţiul rural, legat de evoluţia agriculturii îmbracă două forme:

- Turismul şi agrementul rural care substituie activităţi agricole nerentabile şi ca atare se cer exploatate la maximum toate resursele turistice existente. Această concepţie a stat la baza apariţiei şi dezvoltării multor staţiuni montane şi de litoral;

- Turismul şi agrementul rural ca activităţi complementare agriculturii, ceea ce presupune păstrarea cu orice preţ a activităţilor agricole, iar potenţialul turistic trebuie să fie pus în serviciul acestei activităţi dominante.

Din acest punct de vedere, bogăţia patrimoniului meseriilor constituie o invitaţie la sejururi mai lungi în regiune şi la utilizarea structurilor de primire. Prin cererea pe care o manifestă pentru o gamă variată de articole de artizanat, turismul oferă noi perspective de deschidere pentru meseriile satului.

Astfel, artizanii din Bucovina sunt integraţi în strategia de dezvoltare turistică a satelor membre ale Asociaţiei Bucovina – Moldova Reţeaua Verde, strategie care se bazează pe valorizarea patrimoniului, consolidarea competenţelor manageriale ale artizanilor şi identificarea circuitelor de promovare/comercializare. Exemplele pot continua: în Maramureş, Asociaţia Ţara Maramureşului şi Fundaţia Agro-Tur din Vadu Izei se disting prin orientarea lor în favoarea meseriilor satului: orientarea şomerilor către meseriile tradiţionale şi turism, circuite ale micului patrimoniu, finanţarea unor mici proiecte de ateliere, promovarea meseriilor tradiţionale. Prin activităţile enumerate, meşteşugarii, precum şi prestatorii de servicii de cazare îşi văd interesele convergând. Meseriile satului contribuie la dezvoltarea turismului şi prin declanşarea şi retenţia unor fluxuri turistice în anumite zone. Este vorba în special despre centrele ceramice, expoziţiile cu vânzare, colecţiile de etnogratie şi folclor, lecţiile demonstrative prezentate în faţa turiştilor etc., care determină distribuţia spaţială a fluxurilor turistice, dar şi popularizarea unor obiective turistice. Astfel, Asociaţia Izvoarele Arieşului (Apuseni) pregăteşte un mare proiect de revigorare a cătunelor de munte prin itinerarii turistice în care meşteşugarii ocupă un loc important.

Meseriile tradiţionale răspund, de asemenea, dorinţelor de autenticitate ale turiştilor, motiv pentru care unii meşteşugari conjugă de acum meseria tradiţională şi cazarea turistică. Menţionăm, 9 asemenea situaţii în Bucovina, 8 pe Valea Arieşului, mai mult de 10 în Maramureş. Majoritatea dispun şi de o mică exploataţie agricolă în scop familial şi/sau de un loc de muncă salarizat. Sunt exemple care ilustrează avantajele îmbinării acestor activităţi pentru că diversificarea producţiei (şi a clientelei), precum şi pluriactivitatea condiţionează supravieţuirea majorităţii acestor activităţi.