Antropologie urbană

Tinta si esenta antropologiei este cunoaserea omului, ceea ce inseamna altceva decat adunarea de cunostinte despre om, pretioase si acestea intr-o alta etapa. Intre cunostinte despre fenomen si cunoasterea acestuia este o deosebire de calitate.

Cum dobandim intelegerea antropologica si accesul la semnificatia antropologica- Numai in acest fel cineva poate sustine ca este antropolog si face antropologie. Structura mai mult sau mai putin fina si complicata a cauzelor si efectelor care duc la diversitatea umana, la schimbarile care sunt uneori evolutie, este formata din factori atat biologici, cat si culturali, ori micsti, pentru a caror recunoastere e nevoie de stapanirea unor cunostinte care nu cunosc granite.

Definitia unei zone urbane: in ciuda numeroaselor definitiilor a unei zone urbane/oras, o zona urbana este de obicei definita ca un areal unde au loc activitati nelegate de agricultura (industrie si servicii) si unde locuiesc muncitorii acestora. Deasemenea orasul mai are si un statut legal oferit de guvernul national sau provinciar si este asociat cu forme specifice administrative.

Antropologia urbană ocupă o secvenţă din antropologia generală şi priveşte grupurile umane, sau indivizii care trăiesc în condiţii urbane. Procesul de urbanizare este un proces antropologic prin care se produce o schimbare importantă în continua devenire a speciei noastre. Antropologia urbană cuprinde şi tot ce se modifică prin trecerea de la rural la urban şi urmăreşte nobila aventură umană mai departe în urbanizare, industrializare, post industrializare, până la societatea iformatizată care este abia la început. Şi care va înregistra în timp mutaţii, oricum mici schimbări în condiţia omului.

A urmări procesul continuu al devenirii umane, în condiţii geografice variabile, unele favorabile, altele nefavorabile, a descrie şi explica factorii de presiune şi de modelare umană, acţiile şi reacţiile fiinţelor umane în confruntarea cu realitatea, a urmări şi analiza ce se petrece în decursul desfăşurării fenomenelor, a şti exact de la ce s-a pornit şi la ce s-a ajuns, care au fost etapele prin care s-a trecut, a extrage unele „momente” reprezentative din aceste desfăşurări şi „a le îngheţa” spre a le transforma şi în exponate de muzeu, iată câteva puncte care intră în reperele de cercetare ale antropologiei urbane.

Urbanizarea si rata de urbanizare

Urbanizarea este un proces deseori asociat cu industrializare, modernizare si dezvoltare. Deasemenea se refera la procentul dintre numarul locuitorilor care locuiesc la oras si populatia unei tari. Tarile dezvoltate (Am de N, Europa de Vest) sunt mai urbanizate decat tarile in curs de dezvoltare.

Rata de urbanizare se refera la procentul anual de crestere a populatiei in zonele urbane ale unei tari. Studiile au aratat ca urbanizarea este invers proportionala cu rata de urbanizare a oraselor (ex Africa).

Urbanismul: urbanismul este un mod de viata asociat cu zonele urbane. Sociologii sustin ca oamenii care locuiesc in zone urbane sufera schimbari in codul lor de valori, obiceiuri si comportament (de exemplu sunt mult mai independenti, anonimi, superficiali si competitivi decat cei de la tara).

Surse de crestere demografica la orase:

a. Migratia: migratia rural-urbana este o sursa majora de crestere a populatiei oraselor mai ales in statele din lumea a III-a. Aceasta migratie este influentata de 2 factori: factorul de impingere si cel de atragere. Factorul de impingere se refera la acei factori care forteaza gospodariile sa se mute de la zone rurale la cele urbane. Factorul de atragere se refera la atragerea oameniilor de la tara la oras cu mirajul bogatiei.

b. Sporul natural: orasele mai cresc in populatiei nu numai din pricina imigrarilor dar si din cauza sporului natural. Rolul sporului natural este la fel de important ca si cel al migratiei.

c. Naveta: populatia urbana mai poate creste (pe timpul zilei) din cauza muncitorilor care fac naveta zilnic de la periferia orasului si de la satelitii acestuia la oras pentru a merge la munca.