Efectele Contractului de Asigurare

Efectele contractului de asigurare

Asigurarea pentru a putea fi operanţională trebuie să primească un aspect juridic. Această formă o conferă contractul de asigurare, care constituie "legea părţilor" precum si legea propriu-zisă care emană de la puterea legislativă.

Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta ia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligându-se ca la producerea evenimentului să plătească asiguratului sau unei terte persoane, denumite beneficiar o despăgubire sau suma asigurată în limitele cuvenite.

După cum apreciază unii autori, contractul de asigurare are două funcții :

- Introducerea riscului într-o mutualitate, în sensul că, deși rămâneindividual, riscul este contopit într-un ansamblu, în simbioză cu celelalte risqri admise;

- Stabilirea unei legături individuale între societatea de asigurări și purtătorul riscului, prin acordul de voință dintre ei;

Contractul de asigurare, fiind un contract sinalagmatic, creează obligații în sarcina ambelor părți, atât asiguratului cât si asigurătorului. Trebuie reținut însă că principala obligație a asigurătorului, de plată a indemnizației de asigurare, este condiționată de survenirea cazului asigurat. Efectele contractului pot fi delimitate în două perioade: până la ivirea evenimentului asigurat și după producerea acestuia.

Drepturile și obligațiile părților în perioada de până la apariția riscului asigurat.

I.Obligațiile asiguratului

Principalele obligații ale asiguratului, constau în:

- Plata primelor de asigurare;

- Informarea asigurătorului în legătură cu ivirea unor împrejurări care modifică manifestarea

riscului;

- Obligația de minimă diligență în vederea prevenirii riscului.

A. Plata primelor de asigurare

1. Precizări prealabile

Plata primelor de asigurare constituie una din principalele obligații ale asiguratului în orice contract de asigurare. Prima de asigurare reprezintă obiect de negociere a parților contractate. Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condițiile de asigurare, rezultă că obligația de plată a sumelor cu titlu de primă de asigurare constituie rezultatul negocierii părtilor contractante. Primele se negociază și în contractele de asigurare obligatorii, deoarece cuantumul primeii percepute reprezintă atributul societății de asigurare practicante, autoritatea administrativă de supraveghere neputând interveni în această privință. Pe de altă parte, reglementările în materie legiferează doar limitele minime ale despăgubirilor nu și pe cele ale primelor de asigurare corespunzătoare asigurărilor obligatorii.

2. Stabilirea cuantumului primei

Prima de asigurare este suma pe care o plăteşte asiguratul drept contra-prestație pentru asumarea riscului de către societatea de asigurare, reprezentând cauza obligaţiei corelative a asigurătorului de acoperire a riscului în caz de sinistru. Prima este preţul protecţiei patrimoniale a asiguratului, preţul securităţii sale. Suma plătită de asigurat sau aşa-numita primă, se compune din prima netă (uneori desemnată drept primă pură, primă tehnică sau cotă de bază) necesară constituirii fondului de plată a indemnizaţiei în urma producerii riscurilor şi respectiv din adaosul de primă (sau suplimentul la cota de bază) destinat acoperirii cheltuielilor şi profitului asigurătorului.

Stabilirea cotei de primă se face în funcţie de doi parametri statistici: unul de probabilitate - frecvenţa sinistrelor şi altul de intensitate - costul mediu al sinistrelor. Frecvenţa producerii riscului se determină în funcţie de antecedente (de exemplu în cazul asigurărilor auto care acoperă riscul de furt se stabileşte câte furturi de maşină s-au produs într-o anumită perioadă) şi statistici. Deoarece consecinţele producerii riscului nu sunt întotdeauna aceleaşi (uneori vehiculul furat este distrus parţial, alteori nu se mai găseşte), apare necesară determinarea nivelului mediu al realizării riscului care nu se poate face decât excluzând ipotezele excepţionale care conduc la un calcul eronat.

Nivelul primei este stabilit în funcţie de o bază de calcul care se fundamentează, în cazul asigurărilor de bunuri, pe valoarea fixă sau fluctuantă a bunului asigurat, în cazul asigurărilor de răspundere, pe importanţa riscului garantat, iar în cazul asigurărilor de persoane, pe suma asigurată. Desigur, pentru stabilirea cuantumului primei brute sunt luaţi în calculşi alţi parametri tehnici, precum durata garanţieişi rata dobânzii .