Banca Națională a României

1. Banca Națională a României – prezentare generală

Banca Națională a României (BNR) este o instituție bancară cu personalitate juridică ce are calitatea de bancă centrală a statului. Aceasta a luat ființă la data de 17 aprilie 1880, fiind din perspectivă cronologică cea de-a 16-a bancă centrală din lume.

BNR fiind o instituție publică independentă, cu sediul central în municipiul București, este unica autorizată să emită însemne monetare, bancnote și monede metalice ca mijloace legale de plată pe teritoriul statului român. Moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia banul. Conducerea și administrarea ei este asigurată de un Guvernator și de un Consiliu de Administrație, care este alcătuită din 9 membrii numiți de Parlament. Acest Consiliu de Administrație este organismul cu drept de decizie în ceea ce privește politicile în domeniul monetar și al cursului de schimb, autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, monitorizarea sistemelor de plăți, organizarea internă a băncii.

Pentru asigurarea eficienței procesului decizional, în cadrul BNR funcționează 4 structuri operative cu responsabilități în exercitarea principalelor funcții ale unei bănci centrale:

• Comitetul de politică monetară: constituit ca o structură permanentă, cu rol consultativ și decizional;

• Comitetul de supraveghere: reprezintă o structură permanentă, cu caracter deliberativ și decizional;

• Comitetul de administrare a rezervelor internaționale: este o structură permanentă cu atribuții legate de îndeplinirea orientărilor strategice adoptate de Consiliul de Administrație în domeniul administrării rezervelor internaționale;

• Comitetul de audit: care analizează și propune direcțiile strategice și politica BNR în domeniul controlului intern, managementului riscurilor, auditului intern și extern.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, BNR beneficiează de suportul unei rețele teritoriale alcătuită din 4 sucursale regionale și 16 agenții, situate în zone cu un grad ridicat de bancarizare.

2. Obiectivul fundamental și atribuțiile BNR

Obiectivul fundamental al BNR îl reprezintă asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Legea îi conferă puteri depline în ceea ce privește politica monetară, valutară și de credit cât și organizarea, funcționarea și controlul sistemului bancar.

În realizarea obiectivului fundamental, legea acordă BNR atribuții în ce privește :

- elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

- autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;

- emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

- stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;

- administrarea rezervelor internaționale ale României.

În activitatea sa, BNR nu se subordonează nici unei alte instituții, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut că aceasta nu va putea primi instrucțiuni de la nici o altă instituție publică, în schimb, toate celelalte instituții publice sunt obligate să-i solicite avizul când este vorba de acte normative care privesc domeniile în care are aceasta atribuții.

Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.

2.1. Elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb

Una din responsabilitățile majore ale BNR pentru care deține monopol este formularea și transpunerea în practică a politicii monetare. Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul căreia se acționează asupra cererii și ofertei de monedă din economie. Importanța politicii monetare rezultă din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea prețurilor, la care se adaugă limitarea inflației și menținerea valorii interne și externe a monedei. Stabilitatea prețurilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, în același timp, reprezintă un obiectiv central al politicii economice, alături de: creșterea economică durabilă, ocuparea deplină a forței de muncă, sustenabilitatea balanței de plăți.

BNR acționează în permanență pentru a asigura stabilitatea prețurilor, iar politica monetară este cu certitudine orientată către inversarea traiectoriei ascendente a inflației.

Regimul actual al cursului de schimb al leului este cea de flotare controlată, acesta fiind în concordanță cu utilizarea țintelor de inflație ca ancoră nominală a politicii monetare și permițând un răspuns flexibil ale acestei politici la șocurile neprevăzute ce pot afecta economia.