Apiterapia

Istoric

Produsele stupului sunt cunoscute şi folosite de om din cele mai vechi timpuri. La început ele erau luate din cuiburile de albine sălbatice, iar mai târziu prin creşterea albinelor in familii, care a devenit o ocupaţie larg răspândită. Pe lângă calităţile pe care le are ca aliment, omul a descoperit în miere, dar şi în celelalte produse elaborate de către albine şi virtuţi tămăduitoare.

Apiterapia este terapia traditionala care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, propolisul, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in vederea mentinerii sanatatii corpului omenesc(http://www.util21.ro/naturiste/apiterapia-produse-apicole-tratamente.htm).

Dovezile practicii apiterapiei se pierd în negura timpurilor. S-au găsit imagini pictate în peşteri cum este de exemplu in pestera Bicorp, (Spania), din perioada epocii de piatră, care înfăţişează extragerea de către om a mierii din scorburi.

Din antichitate, se păstrează papirusuri din Egipt, cu indicaţii terapeutice ale mierii, în special asupra pielii rănite sau arse, nu este de neglijat nici tratamentul bolilor de stomac. De asemenea, papirusurile vechiului Egipt, relevă faptul că ceara de albine se folosea curent în practica tămăduirii. În vechea Indie, în Vede, apar texte cu privire la efectele spirituale şi tămăduitoare ale produselor apicole. În scrierile antice greceşti, cât şi în cele indiene, mierea este descrisă ca un produs miraculous care prelungeşte viaţa. Tablele de argilă mesopotanice, datate din anii 2700 îHr., menţionează, de asemenea, mierea ca medicament.

La celţi, greci şi iudei, mierea era asociată cu spiritualitatea, fiind un element de legătură cu mierea cerească, care curge în râuri, alături de lapte, pe toate Pământurile Făgăduinţei (Chevalier, Gheerbrant).

Dovezile arheologice atestă faptul că în jurul anului 1500 îHr., în Egipt, apiterapia era bine cunoscută, utilizând-se în scopuri medicinale, pe lângă miere şi celelalte produse apicole, in Grecia arau foarte apreciate.

În evul mediu, produsele apicole erau considerate a fi leacuri de bază în tratamentul afecţiunilor. Există mii de scrieri păstrate din perioada medievală, care dau indicaţii terapeutice pe baza produselor stupului, începând cu lucrările lui Avicena ( 980 -1037), filosof şi medic iranian, care consideră mierea a fi, un remediu eficace pentru afecţiunile cardiace.

În secolul al XIV-lea, sub titlul de "Medicina Profetului", în lumea arabă, circulau o serie de texte care lăudau efectele binefăcătoare ale mierii (Bojor O., Popescu) .

În farmacie medievală şi de la începutul epocii moderne, ceara de albine era de neînlocuit, fiind o bază de primă importanţă pentru elaborarea unguentelor şi cataplasmelor (Dumitru R, Dumitru E).

Începând cu secolul al XX-lea, se bun bazele ştiinţifice ale apiterapiei. Astfel apar centre, instituţii şi clinici specializate în acest domeniu. La noi în ţară, în 1965, apicultura organizată se reuneşte familiei internaţionale "Apimondia" (Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultori). În cadrul acestei instituţii, în România, funcţiona un sector medical de apiterapie, care, din păcate, astăzi nu mai există.

În sprijinul considerării apiterapiei ca ştiinţă vine şi faptul că rezultatele obţinute prin aplicarea tratamentelor apiterapeutice sunt reproductibile (spre exemplu, propolisul întotdeauna va distruge Helicobacter pylori dacă este administrat în cantitatea potrivită, iar veninul de albine va creşte secreţia de cortizol după o înţepătură de albină).

Apiterapia este în acelaşi timp o artă deoarece pentru a o folosi corect, trebuie să fi un adevărat artist: trebuie să ai întotdeauna în fiinţa ta frumuseţile Naturii şi să împărtăşeşti cu semenii tăi aceste adevărate comori, trebuie de asemenea să foloseşti cu măestria unui artist produsele miraculoase ale stupului.

Apiterapia, odată cu trecerea timpului, nu a intrat nici o clipă în vreun con de umbră, avand o mare continuitate, un aliat de nădejde pentru sănătatea omului.

Care sunt produsele stupului?

Produsele stupului, folosite in apiterapie, sunt mierea, propolisul, polenul, veninul, laptisorul de matca, ceara de albine si fagurii.

Mierea de albine a fost folosita de mii de ani pentru proprietatile sale terapeutice. Hipocrate a scris chiar si un tratat care continea modalitatile de folosire a mierii in tratarea diverselor afectiuni. Compozitia chimica pe care o contine fac ca mierea sa fie un produs mult mai usor de digerat decat zaharul. Mierea poate fi folosita ca substitut al zaharului si indulcitorilor artificiali. Mierea contine si cantitati mici de proteine, vitamine, minerale si enzime.