Contabilitatea instituțiilor publice - IPSAS 1

INTRODUCERE

IPSAS-urile reprezintă cea mai bună practică internatională de raportare financiară pentru entitătile din sectorul public. Ele se aplică situatiilor financiare de uz general întocmite pe baza contabilitătii de angajamente si contabilitătii de casă, după caz. In multe cazuri, aplicarea cerintelor IPSAS-urilor va duce la o crestere a gradului de încredere si transparentă a rapoartelor financiare întocmite de către guverne si agentiile lor.

Aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate prin recurgerea la raţionamentul profesional îi oferă specialistului contabil puteri sporite, fiind în acelaşi timp şi o sursă suplimentară de responsabilitate. În condiţiile aplicării standardelor internaţionale de contabilitate, un contabil iscusit este acela care, prin raţionamentul profesional, obţine situaţii financiare utile şi credibile atât pentru investitori, cât şi pentru celelalte categorii de utilizatori.

În cadrul Uniunii Europene, cât şi pe plan internaţional există o preocupare continuă de normalizare şi armonizare a sistemelor contabile, pentru a crea o manieră procedurală unitară de înregistrare care să asigure fluiditatea operaţiunilor financiare între state.

Armonizarea sistemelor contabile şi a întocmirii situaţiilor financiare s-a realizat şi continuă să se desfăşoare de-a lungul unui proces etapizat destinat să răspundă cât mai bine cerinţelor diferitelor stadii ale dezvoltării economico-sociale la nivelul ţărilor, grupelor de state şi pe plan internaţional. Uniunea Europeană a elaborat standardele de contabilitate anuale şi situaţiile financiare al căror conţinut juridic, economic şi financiar a fost concentrat în aşa numitele „Directive”, care au fost încorporate în legislaţia proprie de către fiecare stat membru al U.E. Standardele europene de contabilitate sunt prezentate în “Directiva a IV-a”, elaborată la 25 iulie 1978 şi revizuită la 8 noiembrie 1990, care se referă la coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura şi conţinutul conturilor anuale, la raportul de gestionare, normele de evaluare a elementelor patrimoniale şi publicarea acestor documente pentru societăţile de capitaluri.

1.Identificarea situaţiilor financiare

Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public se aplică numai situatiilor financiare nu si altor informatii prezentate în raportul anual sau în alt document fiind important ca utilizatorii să poată distinge informaţiile elaborate prin utilizarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public de alte informaţii care le pot fi folositoare, dar nu fac obiectul acestor Standarde.

Fiecare componenta a situaţiilor financiare va fi în mod clar identificată fiind în mod special evidentiate:

(a) Denumirea entitatii raportoare sau alte mijloace de identificare;

(b) Daca situatiile financiare se refera la entitatea individuala sau la entitatea economica;

(c) Data raportarii sau perioada acoperita de situatiile financiare, care dintre acestea doua este corespunzatoare pentru componenta aferenta a situatiilor financiare;

(d) Moneda de prezentare;

(e) Nivelul de precizie utilizat în prezentarea sumelor din situatiile financiare.

2.Perioada de raportare

Situatiile financiare vor fi prezentate cel putin annual, iar daca, în împrejurari exceptionale, data de raportare a unei entitati se schimba si situatiile financiare anuale sunt prezentate pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de un an, entitatea trebuie sa furnizeze motivul folosirii unei perioade diferite de un an si faptul ca valorile comparative pentru anumite situatii, cum ar fi situatia performantei financiare, modificarile în activele nete/capitalurile proprii, situatia fluxurilor de trezorerie si notele aferente nu sunt pe deplin comparabile.