Contabilitatea Operațiilor

CAPITOLUL I

CEREREA DE INFORMATII CONTABILE

Cererea de informatii contabile: utilizatorii si necesitatile lor

Realitatea social-economica si culturala a fiecarei tari determina o ierarhie de prioritati în rândul utilizatorilor informatiilor contabile. Se poate aprecia faptul ca recunoasterea utilizatorului preferential al unui sistem contabil ne arata stadiul în care se afla progresul contabilitatii într-o tara sau alta.

În lumea anglo-saxona satisfacerea necesitatilor informationale ale investitorilor reprezinta o prioritate, investitorii reprezentând utilizatorul preferential al informatiilor contabile.

În tarile Europei continentale, Directiva a IV-a si armonizarea legislatiilor nationale cu spiritul ei au permis detasarea contabilitatii de caracterul sau instrumentalist, în serviciul prioritar al statului, contabilitatea devenind un sistem de informare privind întreprinderea si pentru întreprindere.

Exista tari în care contabilitatea îsi mentine, cu prioritate, un rol instrumentalist în folosul realizarii interesului statului, prin diferite pârghii fiscale. Prof. Feleaga (ASE – Bucuresti): “acest nivel de mediocritate contabila poate fi depasit prin (i) o reforma profunda a sistemului de normalizare; (ii) o întarire a rolului jucat de profesia contabila liberala în mediul economic si social al tarilor respective”.

Doctrina contabila internationala prezinta mai multe categorii de utilizatori ai informatiei contabile si diverse ierarhii ale acestora. În ceea ce ne priveste vor retine viziunea organismului international de normalizare contabila IASB “International Accounting Standards Board” (cunoscut pana nu demult ca fiind IASC International Accounting Standards Committee).

Conform IASB informatiile contabile trebuie sa satisfaca cerintele urmatoarelor categorii de utilizatori:

- investitorii actuali si potentiali;

- personalul angajat;

- creditorii;

- furnizorii si alti creditori comerciali;

- clientii;

- guvernul si institutiile acestuia;

- publicul.

Investitorii

Principalii parteneri ai întreprinderilor pe piata financiara sunt investitorii. Acestia sunt acele persoane care furnizeaza capital în conditii de risc. Ei sunt interesati sa cunoasca, pe de o parte, riscul inerent investitiilor pe care le angajeaza sau intentioneaza sa le angajeze, iar pe de alta parte, rentabilitatea pe care o asemenea investitie o aduce. Aceste informatii determina luarea unor decizii care privesc mentinerea investitiilor realizate, achizitionarea unor noi parti de capital sau reducerea, prin vânzare a partii detinute.

În lumea anglo-saxona, societatile de capitaluri se finanteaza de multa vreme prin apel la piata de capital. În tarile dezvoltate ale Europei continentale se apeleaza mai mult la finantarea bancara si la creditorii obligatari (emisiune de împrumuturi obligatare). De aici putem vorbi si de regula de aur pentru anglo-saxoni si anume obtinerea unei imagini cât mai fidele privind situatia întreprinderii, în timp ce pentru continentali este prudenta.

În mediul american, în lista de utilizatori ai informatiilor contabile locul cel mai important îl ocupa investitorii.

În mediul financiar de tip bursier, întreprinderile publica în contul de profit si pierdere câstigul (dividendele) pe actiune (earning per share). Pentru a fi cât mai atractive, întreprinderile sunt tentate sa prezinte în situatiile financiare profituri cât mai mari, pentru atragerea potentialilor investitori. Desi documentele de sinteza reprezinta o forma de baza în publicarea informatiei contabile, pentru a fi relevanta, deci pentru a fi utila luarii deciziilor, comunicarea trebuie sa aiba în vedere si informatia previzioanala, mai ales cea referitoare la fluxurile monetare (cash-flows). În tarile occidentale s-a demonstrat ca investitorii utilizeaza, mai degraba, informatia de tip cash-flow decât beneficiul contabil. Conform organismului american de normalizare contabila, informatiile trebuie sa ajute investitorii actuali si potentiali în evaluarea marimii, esalonarea si determinarea incertitudinii, referitoare la fluxurile monetare.

Investitorii, în calitatea lor de proprietari, vor sa se asigure ca managerii nu au profitat de mandatul ce le-a fost încredintat pentru a-si însusi o parte din bogatia firmei. Deci, ei vor fi foarte atenti la remuneratiile directe si indirecte cuvenite managerilor si la volumul si structura cheltuielilor generale ale întreprinderii.

În ultimul timp, cresterea numarului investitorilor “etici” a condus la cresterea sporita de informatii privind costurile generate de gestiunea mediului (taxe legale, achizitia de instalatii antipoluante, cheltuieli cu decontaminarea zonelor etc.).

Personalul angajat

Dupa cel de al doilea razboi mondial, în tarile occidentale, presiunea exercitata de salariati si sindicatele lor asupra ofertei de informatii contabile a crescut necontenit.

Exemple : În Germania, o lege votata în anul 1952 permitea salariatilor sa aiba reprezentanti în consiliile de administratie.

În Franta, Planul Contabil General este opera Consiliului National al Contabilitatii, în calitatea sa de organism de normalizare contabila. În urma reformei contabilitatii franceze derulata în ultimii ani, în compozitia CNC sunt cuprinsi, printre altii, specialisti reprezentanti ai salariatilor (sindicatelor). Rolul lor dinamic asigura normelor contabile franceze o logica în care sa nu fie exclus interesul salariatilor.

Organismul international de normalizare contabila recunoaste salariatii si grupurile lor reprezentative (sindicatele etc.) ca fiind una dintre cele sapte categorii de utilizatori ai informatiilor contabile. Acestia sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea întreprinderii lor. De asemenea, ei doresc sa aiba acces la informatii care sa le permita sa evalueze capacitatea întreprinderii de a oferii remuneratii, pensii si alte avantaje, precum si oportunitati profesionale.