Contabilitatea Stocurilor

CAPITOLUL 1.Norme legislative privind contabilitatea stocurilor

1.1.LEGEA nr. 82/1991 – Legea contabilității și regulamentul de aplicare al ei

Art. 12.

(2) Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, îin condițiile stabilite de reglementările legale.

În legatura cu evaluarea - element cheie în conducerea corectă a contabilitatii, Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii ( emis in baza prevederilor art. 42 din Legea Contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991) prevede următoarele la articolul 67:

- la intrarea in patrimoniu, bunurile materiale se evaluează și se inregistrează în contabilitate astfel: materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar și alte bunuri procurate cu titlu oneros la costul de achizitie;

Tot in Regulament, la art. 68, se precizează că la ieșirea din patrimoniu, bunurile materiale se evaluează și se inregistrează în contabi1itate prin aplicarea metodei "costului mediu ponderat", "metodei primului intrat - primului ieșit" sau a metodei "ultimul intrat - primul iesit".

La art. 19 din Regulament se specifică, că în conformitate cu prevederile art. 7 și art. 9 din lege, pentru evaluarea elementelor patrimoniale, se stabilesc următoarele reguli:

a) la data intrării in patrimoniu, elementele se inregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabilă, respectiv:

- la valoarea de utilitate pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit

- la cost de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros

- la cost de producție pentru bunurile produse în unitatea patrimonială.

b)evaluarea bunurilor cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate denumită valoare de inventar.

c)la incheierea exercitiului elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă în bilanțul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv cu valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În conformitate cu art. 9 din Legea contabilitatii nr . 82 din 1991 publicată în Monitorul Oficial nr. 265 / 27.12.1991, evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii ăi reflectarea acestora in bilanțul contabil se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Finantelor.

La art. 132 din Regulamentul de Aplicare a Legii contabilitătii se precizează ca diferențele constatate între soldurile scriptice corespunzătoare bunurilor evaluate la valoare actuală și stocurile constatate cu ocazia inventarierii se inregistrează în contabilitate cu minusuri sau plusuri de inventar ,după efectuarea în prealabil, a compensațiilor admise, de regulă numai în cazurile în care există riscul de confuzie între acestea, pentru aceeași perioada de gestiune.

Bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate, stabilită în funcție de valoarea lor probabilă de incasat, respectiv plată.

Tot in Regulament la art. 138 se precizează că în bilanțul contabil elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă având în vedere normele prevăzute la punctul 19, litera c din prezentul Regulament.

Conform art. 20 din Regulament, metodele de evaluare a patrimoniului utilizate în contabilitate trebuie sa fie aceleași în tot cursul exercițiului financiar precum și de la un exercițiu financiar la altul.Modificarea metodelor de evaluare se operează începand cu anul fiscal următor. Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic, potrivit art. 3 aliniatul 1 din OG nr 70 / 1994 privind impozitul pe profit republicate în temeiul art. II din Legea nr. 73/ 12.07.1996 cu modificîrile și completările ulterioare prin Ordonanța de Urgență nr. 83 / 23.12.1997 și Ordonanța nr. 40/30.01.1998.

Elementele activelor circulante în baza H.G. nr. 945 / 1990 au fost inventariate și evaluate la prețurile de aprovizionare,respectiv la prețul de livrare la care sau adăugat cheltuielile de transport și aprovizionare. În baza H.G nr. 26 din 22.01.1992 se precizează norme privind reevaluarea unor active sau pasive ca urmare a modificării cursurilor de schimb ale leului și regimului de prețuri și tarife.

În practica evaluării economice, elementele activelor circulante trebuie să fie analizate din punct de vedere al existenței cantitativ -valoric și a posibilităților de valorificare.

Existența unui cadru legal nu este de natură să îngrădească inițiativa și imaginea celui care efectuează evaluarea, dar este necesar în asigurarea caracterului unitar al operațiunii.

În legătura cu inventarierea, Regulamentul de Aplicare a Legii Contabilitătii ( emis în baza prevederilor art. 42 din Legea Contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991) prevede următoarele la articolul 127:

În conformitate cu prevederile art. 8 din lege, persoanele autorizate au obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la inceputul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării sale, în cazul fuzionării sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecărei unități și cuprinde toate elernentele patrimoniale, precum și bunurile deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierea reprezintă ansarnblul operațiilor prin care se constată existența tuturor elernentelor de activ și de pasiv, cantitativ și valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul unității, la data la care aceasta se efectuează.

La inceputul activitătii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea și evaluarea elernentelor patrimoniale ce constituie aportul în natură.

Pe parcursul funcționarii sale, unitatea patrimonială efectuează inventarierea patrimoniului cel puțin o dată pe an, de regulă, cu ocazia incheierii exercițiului financiar.

În baza prevederilor art. 8, alin. 2 din lege, Ministerul Finanțelor poate aproba excepții de la regula inventarierii obligatorii anuale, la solicitarea justificată a unitații patrimoniale, cu avizul direcțiilor generale ale finanîelor publice și controlului financiar de stat județene, respectiv a rnunicipiului Bucuresti.

În aplicarea prevederilor art. 8 din lege, în functie de natura și cornplexitatea activitătii lor, unitățile patrimoniale au obligația sa asigure,în principal, urrnatoarele:

- stabilirea perioadelor, organizarea și nurnirea persoanelor împuternicite să efectueze inventarierea;

- pregătirea condițiilor necesare efectuării inventarierii;

- înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiilor aferente exercițiului;

- efectuarea faptică a inventarierii;

- determinarea rezultatelor inventarierii și valorificarea acestora.

La articolul 131 inventarierea se efectuează la locurile de existență, de depozitare sau păstrare a bunurilor, prin numărare, cântărire, rnăsurare sau prin alte rnijloace de determinare a existenței faptice a acestora.

Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunuri, se înscriu în liste de inventariere, care se semneazî. de către persoanele împutemicite să efectueze inventarierea.

Bunurile aparținând altor persoane fizice sau juridice(in custodie, consignație, prelucrare, închiriere etc. ) se inventariază și se inscriu în liste separate. O copie de pe aceste liste se trimite, de regulă, și persoanei juridice sau fizice, după caz, căreia îi aparțin bunurile respective.

Cu ocazia inventarierii,disponibilitățile af1ate în conturile de la bănci, precum și creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse, de regulă, verificării și confirrnării pe baza extraselor de cont sau punctajelor reciproce în funcție de necesități, după caz.

Pentru toate celelalte elernente patrirnoniale, de activ și pasiv, cu ocazia inventarierii se verifică realitatea soldurilor conturilor respective. Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fară desfacere sau greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum și pentru creanțele și obligațiile incerte ori în litigiu se întocmesc,de regula, liste de inventariere separate.

La articolul 132 evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii, în sensul prevederilor pct. 19, lit. b din prezentul regulament, se face astfel:

a) Bunurile de natura imobilizarilor, stocurile si celelalte bunuri se evalueaza la valoarea actuală, denumită valoare de inventar .

Diferențele între soldurile scriptice corespunzătoare bunurilor respective și stocurile constatate cu ocazia inventarierii se inregistrează în contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar, după efectuarea, in prealabil, a compensărilor admise, de regulă, numai în cazurile în care există riscul de confuzie între acestea, pentru aceeași perioada de gestiune.

b) Bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate a fiecărui element, în funcție de utilitatea bunului în unitate și de prețul pieței.

Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal de inventariere, în care se înscriu, în principal: perioada și gestiunile inventariate, precum și persoanele care au efectuat inventarierea;plusurile și minusurile constatate; compensările efectuate; bunurile depreciate, precum și creanțele și datoriile; valorificarea rezultatelor inventarierii; constituirea și regularizarea provizioanelor, precum și alte elemente privind concluziile și propunerile referitoare la inventarierea patrimoniului unității.