Contabilitatea Trezoreriei

1. CONTABILITATEA TREZORERIEI

În sens larg, noţiunea de trezorerie cuprinde toate mijloacele de care o unitate dispune pentru a putea face faţă plăţilor cum sunt: disponibilităţile din casierie şi din bănci, valorile mobiliare de plasament, efectele comerciale scontate, creditele pe termen scurt.

În sens restrâns, noţiunea de trezorerie cuprinde doar disponibilităţile băneşti ale unităţii economice aflate în casieria unităţii şi la bănci, fie în lei, fie în valută.

Contabilitatea sintetică a trezoreriei se organizează cu ajutorul conturilor din clasa 5 „Conturi de trezorerie”, care cuprinde următoare grupe de conturi:

50 „Investiţii financiare pe termen scurt”

51 „Conturi” la bănci”

53 „Casa”

54 „Acreditive”

58 „Viramente interne”

59 „Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie”

1.1. Contabilitatea investiţiilor financiare pe termen scurt

Investiţiile financiare pe termen scurt sunt titluri de plasament concretizate în hârtii de valoare, care au ca scop principal realizarea unui câştig în urma vânzării acestora la un preţ mai mare decât cel de cumpărare. În categoria investiţiilor financiare pe termen scurt intră:

• acţiuni emise de către societăţi din cadrul grupului sau din afara acestuia, care sunt cumpărate pentru a fi vândute în termen scurt pentru obţinerea unui câştig;

• acţiuni proprii, care sunt răscumpărate cu scopul de a fi anulate sau revândute;

• obligaţiuni emise de către unitate, care sunt răscumpărate la scadenţă în vederea anulării acestora;

• alte investiţii financiare pe termen scurt: bonuri de subscriere automată, certificate de investitor, drepturi de tragere, efecte comerciale, certificate de depozit etc.

Evaluarea titlurilor de plasament se poate face:

• la valoare de intrare

• la valoare de inventar

• la valoare de închidere a conturilor

• la valoarea de ieşire din patrimoniu.

Valoarea de intrare este dată de costul de achiziţie al titlurilor de plasament, reprezentat fie de preţul de achiziţie, fie de valoarea determinată în urma unui contract de achiziţie.

Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele şi alte cheltuieli similare, se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exerciţiului.

Valoarea de inventar este stabilită în urma evaluării la valoarea lor actuală determinată pe baza cursului mediu al ultimei luni, pentru titlurile cotate, şi pe baza valorii probabile de negociere, pentru titlurile necotate.

Valoarea la închiderea conturilor presupune comparaţia între valoarea de inventar şi valoarea de intrare, aplicând principiul prudenţei. Diferenţele de valoare se stabilesc pe categorii de titluri.

Valoarea la ieşirea din patrimoniu este dată de preţul de cesiune sau vânzare. Diferenţa între preţul de vânzare şi valoarea contabilă reprezintă rezultatul vânzării şi îmbracă forma plusurilor sau minusurilor de valoare.

Contabilitatea investiţiilor financiare pe termen scurt se realizează cu ajutorul grupei 50 „Investiţii financiare pe termen scurt”, care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I:

500 „Investiţii financiare pe termen scurt la societăţi din cadrul grupului”

501 „Acţiuni proprii”

502 „Acţiuni”

505 „Obligaţiuni emise şi răscumpărate”

506 „ Obligaţiuni”

508 „Alte obligaţiuni financiare pe termen scurt şi creanţe asimilate”, care se detaliază, pe două conturi de gradul II.

509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiţii financiare pe termen scurt”

1.2. Contabilitatea decontarilor in numerar

Unităţile economice pot efectua o serie de decontări în numerar, care pot fi în lei şi în valută. Sumele în numerar, în lei şi în valută, de care dispune o unitate patrimonială sunt păstrate în casieria unităţii, cu gestionarea lor distinctă.

Pentru reflectarea acestor sume se utilizează contul 531 „Casa” care este un cont de activ, care se debitează cu încasările în numerar şi se creditează cu plăţile de aceeaşi natură.

Soldul debitor al contului reflectă numerarul, în Lei şi în valută, existent în casieria unităţii.