Finanțarea prin Capitaluri Proprii

1. Definirea capitalului

Conceptul de capital ocupă un loc de seamă în ştiinţa şi practica economică. Formele şi accepţiunile date acestui concept sunt numeroase şi, uneori, contradictorii sau discutabile.

În limbajul curent al practicii financiare, prin termenul de capital se înţelege „o sumă de bani sau o bogăţie, destinată să genereze un venit, pe parcursul timpului” . Conform acestei definiţii utilizarea capitalului are drept obiectiv obţinerea profitului.

Noţiunea de capital are cel puţin trei accepţiuni principale:

1. O accepţiune economică potrivit căreia capitalul este o categorie economică care exprimă totalitatea resurselor materiale acumulate şi reproductibile, care prin asociere cu ceilalţi factori de producţie (munca, pământul, informaţia), participă la realizarea de noi bunuri economice, în scopul obţinerii unui profit.

Autorul francez Pierre Conso defineşte capitalul ca ansamblu de mijloace utilizate pentru a asigura îndeplinirea funcţiei de producţie a întreprinderii. Crearea capitalului presupune o colectare de resurse, iar deţinerea lui corespunde unei imobilizări de mijloace băneşti care implică un cost. Resursele proprii provin din aportul asociaţilor, din surplusul monetar degajat de întreprindere şi din împrumuturi. Acest autor susţine că elementele care dau conţinut capitalului întreprinderii capătă denumiri după locul şi rolul lor în cadrul procesului economic, astfel: capital tehnic (maşini, utilaje, instalaţii), capital juridic (materii prime şi creanţe), capital financiar (banii).

2. O accepţie financiară potrivit căreia capitalul este resursa care, cu timpul produce avantaje (profit). Conform acestei accepţiuni capitalul este suma de monedă adusă de asociaţi sau acţionari, la care se adaugă cea generată de activitatea proprie şi imobilizată în capitalul economic deţinut . Capitalul financiar, astfel definit, este de fapt capitalul propriu al întreprinderii, care se poate determina prin deducerea din capitalul economic a datoriilor.

3. O accepţiune juridică potrivit căreia capitalul este un drept, o relaţie între individ sau grup de indivizi şi ansamblul de bunuri cuprinzând: bani, maşini, echipamente, clădiri, materii prime, materiale, pământ, hârtii de valoare, creanţe, deci total active.

Constituirea şi sporirea capitalului economic al întreprinderii se poate realiza prin:

- finanţare internă, adică apelând la resurse precum: profitul net sau profitul rămas după plata dividendelor; amortizarea activelor imobilizate şi sumele rezultate din dezinvestiţii (din valorificarea activelor imobilizate scoase din funcţiune sau din vânzarea celor de prisos); alte fonduri asimilate celor proprii;

- finanţare externă,respectiv prin: aporturi în bani sau în natură ale viitorilor proprietari; contribuţii ale statului; emisiunea şi vânzarea de noi acţiuni şi obligaţiuni; contractarea de împrumuturi bancare, credite comerciale sau credite leasing.

În viziune cadrului conceptual contabil IASC, de o atenţie deosebită se bucură componenta „capital propriu”, care reprezintă dreptul acţionarilor (interesul rezidual) în activele întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor acesteia (potrivit formulei: Cp = Active – Datorii).

2. Formarea capitalului propriu

În vederea finanţării activităţilor de exploatare şi dezvoltare, o întreprindere îşi poate obţine fondurile din mai multe resurse. Astfel, la înfiinţarea întreprinderii sursa iniţială de finanţare o constituie aportul în natură şi/sau în numerar al investitorilor. Ulterior, întreprinderea poate atrage disponibilităţi băneşti şi alte active prin realizarea unui profit, emisiune şi vânzare de noi titluri de proprietate, precum şi prin emisiunea şi vânzarea de titluri de credit etc. Deci, la înfiinţarea întreprinderii şi pe parcursul evoluţie sale, capitalurile proprii se formează şi se majorează prin contribuţii externe şi interne.

Contribuţiile externe provin, în proporţia cea mai mare, de la proprietari. Pentru a lua fiinţă, orice întreprindere are nevoie de un aport financiar iniţial al întreprinzătorului individual sau al asociaţilor. Sub aspect financiar, crearea de capital social este o operaţie de finanţare care este realizată fie direct, prin constituirea unor valori iniţiale în vederea achiziţiei unui capital de producţie, fie indirect prin aportul în natură de elemente de activ.