Implementarea contabilității naționale în România

1. APARITIA SI EVOLUTIA CONTABILITATII NATIONALE

Preocuparea pentru evaluarea veniturilor si cheltuielilor tarii, a circulatiei monetare, a pagubelor produse de razboaie, a determinat calcularea primilor indicatiri sintetici de analiza economica. Astfel de indicatori au fost calculati pentru prima data de William Petty in lucrarea “Aritmetica politica”, aceasta putand fi considerate pe buna dreptate actul de nastere al contabilitatii nationale. Prin inmultirea estimarilor populatiei cu estimarile venitului mediu si al cheltuielilor medii, Petty a obtinut asa numitele agregate nationale care puteau fi folosite pentru analiza diferitelor probleme de politica economica:

- determinarea ciculatiei monetare si a capacitati monetare a natiunii;

- compararea puterii economice a Angliei cu cea a Frantei si Olandei etc.

Contributii importante in domeniu au avut Quesnay (Tabloul economic), Sully (Economie rurala), Lavoisiere, King, dar dezvoltarea contabilitatii nationale este legata, in special de cercetarile keynesiene. Mai precis, obiectul contabilitatii nationale moderne a fost elaborat in timpul celui de-al doilea razboi mondial in Anglia de catre Richard Stone si John Meade sub directa indrumare a lui John M. Keynes. Rezultatul a fost un document numit Cartea Alba publicata in 1941. Desi inaintea primului razboi mondial Biroul National de Cercetare Economica (BNCE) al S.U.A. a inceput sa publice primele serii statistice pentru venitul national, marea noutate a Cartii Albe o constituiau statisticile care faceau obiectul unui sistem de conturi articulate. Era un progres considerabil intrucat facilita descrierea coerenta si ordonata a peisajului economic, testarea teoriilor economice si a interactiunii modeleleor de contabilitate nationala prin intermediul unui limbaj adecvat dialogului cu partenerii sociali.

In conditiile cresterii considerabile a complexitatii economiei, formarea unei viziuni organizate asupra acesteia este legata de problema volumului de informatii care trebuie culese, transmise, analizate si sintetizate in cat mai putini indicatori ai fenomenelor economice. Legat de acest aspect pe plan mondial exista mai multe sisteme de calcule generale: sistemul balantei economiei nationale, sistemul conturilor nationale si sistemul contabilitatii nationale.

In viata economica internationala, sistemul balantei economiei nationale este cunoscut sub denumirea prescurtata de CMP (Contabilitatea Produsului Material), iar sistemul conturilor nationale sau contabilitatea nationala sub denumirea de sistemul SCN. Cele doua sisteme constituie un important instrument de calcul si control al indicatorilor sintetici ai economiei nationale.

Ideea alcatuirii unui sistem de conturi nationale dateaza inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea insa primele sisteme viabile au aparut in perioada 1950-1953. Este vorba de sistemul O.E.C.E aparut in 1952 sub denumirea de „Sistem normalizat de contabilitate nationala” si de sistemul ONU elaborat si publicat pentru prima data in anul 1953 sub denumirea de „Sistemul contabilitatii nationale si tabelele anexe”.

Revizuit si inbunatatit in repetate randuri, SCN al ONU este conceput pentru a caracteriza economia unei tari pe baza plusurilor economice care sunt evidentiate in conturi, ca fluxuri cu obiecte reale si fluxuri financiare. Sistemul face distinctie intre conturile care evidentiaza fluxurile cu obiecte reale (conturile productiei, consumului, formarii capitalului) si cele care oglindesc fluxurile financiare (conturile de venituri, cheltuieli, de finantare a capitalului). Bunurile economice sunt evidentiate in conturi, ca bunuri ce fac obiectul unor tranzactii de vanzare cumparare (bunuri cu caracter de marfa) si bunuri ce nu dau loc de tranzactii prin intermediul pietei si sunt evidentiate ca o resursa economica sub denumirea de bunuri colective.

Sistemul Conturilor Nationale utilizat in calculele si analizele macroeconomice de aproape toate tarile si de oficiul statistic al ONU constituie instrumentul principal care furnizeaza informatiile necesare analizelor de structura economica, fundamentarii prognozelor economice si comparatiilor internatonale privind nivelul de dezvoltare al diferitelor tari.

Un alt sistem de contabilitate foarte cunoscut este sistemul largit de contabilitate adoptat de francezi in anul 1976. Acest sistem este denumit largit intrucat cuprinde pe de o parte un sistem central care constituie varianta franceaza a sistemului european al conturior integrate (SEC) iar pe de alta parte sistemele intermediare si conturile satelite utilizate pentru a asigura articularea sistemului central cu contabilitatea agentilor economici.

Sistemul European al Conturilor Integrate (SEC) a fost introdus in cadrul Comunitatii Economice Europene in anul 1970 pentru a facilita intocmirea conturilor comunitatii si ale statelor membre. Acest sistem a fost elaborat sub auspiciul oficiului statistic al comunitatilor europene si sub indrumarea reprezentrantilor statelor membre. Originalitatea acestui sistem consta in reunirea cvasisocietatilor nefinanciare si a societatilor financiare intr-un singur sector precum si introducerea intreprinderilor individuale in cadrul sectorului. De asemenea, conceptul de productie a fost extins si asupra serviciilor furnizate de administratii precum si de institutiile financiare. Utilizat initial in mod experimental, SEC este in prezent utilizat la esalon comunitar, fiind adoptat de toate tarile membre ale comunitatii.