Raportarea Financiară Interimară

Un raport financiar interimar conţine un set complet sau un set condensat de situaţii financiare elaborate de către o entitate pentru o perioadă mai scurtă de timp decât cea corespunzătoare unui exerciţiu financiar complet.

Prevederile IFRS stabilesc conţinutul informaţional minim al unui raport financiar interimar şi principiile de recunoaştere şi evaluare pentru situaţiile financiare complete sau condensate întocmite pentru o perioadă interimară. Raportarea financiară interimară credibilă şi oportună are rolul de a oferi informaţiile necesare investitorilor, creditorilor şi altor utilizatori pentru a înţelege condiţia financiară şi capacitatea entităţii de a genera numerar şi echivalente de numerar.

Perioada interimară reprezintă o perioadă de raportare financiară mai scurtă decât un exerciţiu financiar întreg.

Raportul financiar interimar reprezintă raportul financiar care conţine un set complet de situaţii financiare sau un set condensat de situaţii financiare pentru o perioadă interimară.

OBIECTIVUL RAPORTĂRII FINANCIARE INTERIMARE

Informaţiile financiare se dovedesc a fi mai utile dacă acestea sunt raportate în mod frecvent şi la momentul oportun. IFRS nu stabilesc în mod expres entităţile care trebuie să publice rapoarte financiare interimare, dar unele instituţii pot solicita entităţilor cotate pe pieţele de capital să publice rapoarte financiare interimare (semestriale sau trimestriale).

O entitate ale cărei situaţii financiare anuale sunt întocmite în conformitate cu IFRS, va aplica, la întocmirea rapoartelor financiare interimare, prevederile existente în IAS 34 Raportarea financiară interimară.

Entităţile pot alege publicarea, în raportul financiar interimar, fie a unui set complet de situaţii financiare, fie a unor situaţii financiare condensate şi a notelor explicative specifice.

În conformitate cu IAS 34 maniera de prezentare şi gradul de detaliere a situaţiilor financiare interimare rămâne la latitudinea fiecărei întreprinderi, în sensul că nicio prevedere din cadrul acestui standard internaţional de contabilitate nu interzice întreprinderii să includă în situaţiile sale financiare interimare alte elemente informaţionale decât posturile minimale sau selecţia de note explicative.

Noţiunea de “interimar” desemnează, în general, “perioada de trecere” de la un exerciţiu financiar la altul. Informaţiile furnizate vizează: ciclul economic al întreprinderii, caracterul sezonier al activităţii şi conectarea cheltuielilor la venituri. Se aşteaptă ca aceste informaţii să fie fiabile şi să aibă un caracter predictiv în ceea ce priveşte rezultatul anual. Fiabilitatea trebuie să fie similară celei privind conturile anuale în pofida recursului tot mai mare la utilizarea de estimări contabile.

Termenele de raportare financiară sunt conectate la periodicitatea informaţiilor oferite. Astfel, în Statele Unite, realizarea unei informări trimestriale trebuie să aibă loc într-un termen de maxim 45 de zile din momentul încheierii perioadei analizate, în Canada de 60 de zile, în timp ce pentru publicarea situaţiilor financiare semestriale întreprinderilor franceze sau engleze le este acordat un termen de 120 de zile.

COMPONENTELE MINIME ALE UNUI RAPORT FINANCIAR INTERIMAR

În cadrul standardului IAS 34 Raportarea financiară interimară sunt definite conţinutul minimal al unui raport financiar interimar, inclusiv informaţiile ce trebuie furnizate, şi sunt identificate principiile de evaluare şi contabilizare ce trebuie aplicate în vederea întocmirii unui set de situaţii financiare interimare. Acesta trebuie să includă următoarele structuri: un bilanţ, un cont de profit şi pierdere, un tablou al fluxurilor de numerar, respectiv o situaţie a variaţiilor capitalurilor proprii, toate cuprinzând informaţii prezentate în mod rezumativ, precum şi o selecţie de note explicative.

Relativ la momentele temporale surprinse în mod comparativ în cadrul rapoartelor financiare interimare, există următoarea situaţie:

- Bilanţul – prezintă, în mod comparativ, informaţiile existente la sfârşitul perioadei interimare şi cele de la sfârşitul exerciţiului financiar precedent;

- Contul de profit şi pierdere – prezintă informaţiile aferente perioadei interimare curente, în paralel cu informaţii cumulate de la începutul exerciţiului financiar până la momentul întocmirii respectivului raport interimar. De asemenea, în cadrul acestuia trebuie prezentate date comparative pentru perioadele similare din exerciţiul financiar precedent. Spre exemplu, o întreprindere care publică rapoarte financiare interimare trimestrial va întocmi în trimestrul al treilea patru conturi de profit şi pierdere, astfel: unul ce prezintă date aferente trimestrului al treilea (iulie - septembrie) din exerciţiul curent, unul ce prezintă informaţii aferente primelor nouă luni şi începutul exerciţiului financiar curent (ianuarie - septembrie) şi, în mod similar, alte două conturi de profit şi pierdere ce prezintă informaţii comparative din exerciţiul precedent;

- Situaţia fluxurilor de numerar – prezintă informaţii cumulative aferente perioadei 1 ianuarie – momentul întocmirii situaţiilor financiare interimare din anul curent, precum şi informaţii similare aferente exerciţiului financiar precedent;