Condiții legale pentru instituirea tutelei copilului

Ca institutie juridica, tutela reuneste dispozitiile legale referitoare la ocrotirea unui minor de catre o alta persoana decat parintii sai, sub supravegherea autoritatii tutelare. Intr-o alta acceptiune, privita din perspectiva persoanei desemnate sa infaptuiasca octrotirea, tutela numeste insasi activitatea pe care o desfasoara tutorele in exercitarea drepturilor si indatoririlor ce ii revin legate de persoana si de bunurile copilului.

Noul Cod civil reglementeaza tutela minorului in art. 110-163

Prevederile Codului familiei a consacrat tutela minorului, art.113-141, ce se completeaza cu cele cuprinse in Legea nr.272/2004, in special art.39-42

Tutela este mijlocul juridic de ocrotire a minorului lipsit de ocrotire parinteasca. Intr-o definitie, tutela este o sarcina gratuita si obligatorie, in virtutea careia o anumita persoana, denumita tutore, este chemata sa exercite drepturile si indatoririle parintesti fata de un copil minor, ai carui parinti sunt decedati ori in imposibilitatea permanenta de a-si exercita atributiile Asadar, pentru minor tutela este un mijloc de ocrotire, pe cand pentru tutore ea este o sarcina. Ea are o natura mixta deoarece apartine atat dreptului civil cat si dreptului familiei.

Tutela poate fi luata in sensuri: in sens larg, intelegand institutia juridica a tutelei si in sens restrans, de sarcina a tutelei.

Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.272/2004 pot fi tutori nu doar persoanele fizice ut singuli, ci chiar sotul si sotia impreuna, asadar posibilitatea reglementata de Codul familiei la art.116-118, de a numi un tutore, in actual reglementare este extinsa la tutori adica o familie de tutori.

Caracterele generale ale tutelei, ca alternativa la ocrotirea parinteasca, sunt urmatoarele:

-este o sarcina social si de incredere, in sensul ca soarta niciunui copil solitar nu este o chestiune strict privata, iar tutorelui I se incredinteaza responsabilitatea protectiei acelui copil in limite apropiate drepturilor si indatoririlor ce dau continut ocrotirii parintesti;

-este o sarcina definitiva prin norme imperative, o sarcina in principiu obligatorie, intrucat persoana desemnata a fi tutore nu are libertatea de a accepta sau de a refuza numirea, afara numai daca s-ar gasi in vreuna din situatiile expres indicate prin art. 118 C. fam., si anume: a implinit varsta de 60 de ani, este o femeie insarcinata sau mama unui copil mai mic de 8 ani, se ocupa de cresterea si educarea a doi sau mai multi copii, a felului indeletnicirii, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile copilului sau din alte motive intemeiate, nu ar putea indeplini aceasta sarcina

-este o sarcina in principiu gratuita, dupa cum rezulta din cele cuprinse in art. 121 C. fam. Doar in mod exceptional tutorele poate beneficia de o remuneratie ce nu va depasi 10% din veniturile bunurilor copilului, tinand seama de munca depusa cu administrarea bunurilor copilului, de starea material a acestuia, precum si de starea material a tutorelui. Remuneratia odata stabilita poate suferi modificari de cuantum cu mentiunea ca orice majorare se va opri la nivelul maxim de 10% din veniturile bunurilor celui aflat sub tutela.

-este o sarcina personal, in sensul ca cel numit tutore fiind desemnat in considerarea calitatilor sale, este tinut sa exercite el insusi atributiile functiei nefiind permisa "delegarea", chiar temporara, a drepturilor si indatoririlor ce-I revin in legatura cu persoana si bunurile copilului.

CAPITOLUL I. CERINTE LEGALE PENTRU INSTITUIREA TUTELEI

1.1Capacitatea de a fi tutore

Orice persoana cu capacitate deplina de exercitiu (domiciliata in Romania) si bune purtari are capacitatea de a fi tutore, art.41 alin.1 din Legea 272/2004.