Dobândirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor de către Persoanele Fizice și Juridice Străine

Sub regimul constitutional dat de constitutia originară din anul 1991, a fost impusă prin dispozitiile art 41 alin. (2) teza a II-adin legea fundamentală, interdictia pentru cetătenii străini si apatrizi de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor din România. Această interdictie a fost preluată si de Legea 58/1998 privitoare la circulatia juridică a terenurilor, în prezent abrogată, care dispunea în art. 3 că cetătenii străini si apatrizii, precum si persoanele juridice străine nu pot dobândi terenuri în România prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte. A fost astfel instituită pentru aceste subiecte de drept o incapacitate de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin orice act juridic, fie el între vii sau pentru cauză de moarte ori prin fapte juridice cum sunt accesiunea si uzucapiunea.

Constitutia revizuită din anul 2003 precum si acte normative subsecvente au modificat însă în chip esential reglementarea materiei supuse discutiei. Astfel în art.44 alin.2, se prevede ca: "Proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care România este parte, pe baza de reciprocitate, în conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legală."Prin textul constitutional enuntat mai sus, cetatenilor straini si apatrizilor li se recunoaste posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor prin trei moduri, respectiv: 1) în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeana; 2) din alte tratate internationale la care România este parte, pe baza de reciprocitate, în conditiile prevazute de lege organica; 3) prin mostenire legala. Primele doua moduri de dobândire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, de catre cetatenii straini si apatrizi, sunt de perspectiva, iar al treilea mod are aplicabilitate imediata, de la data publicarii Legii nr.429/2003 în Monitorul oficial. Continutul ultimei părti al art.44 alin.2 "precum si prin mostenire legala" demonstreaza ca legiuitorul constituant a înteles sa dea caracter autonom acestui mod de dobândire, fata de celelalte doua moduri de dobândire, prin folosirea conjunctiei "precum". Ca urmare, din interpretarea gramaticala si literala a acestui text rezulta ca, dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi prin mostenire legala se poate face direct, în temeiul prevederilor constitutionale.

Prin reglementarea modului de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi, prin mostenire legala, legiuitorul constituant a adoptat sistemul consacrat de Codul civil, în aceasta materie, potrivit caruia mostenirea legala se face în scopul conservarii bunurilor în familie , având la baza ideea afectiunii prezumate a defunctului fata de persoana care o mosteneste, cât si ideea obligatiei morale transformata în obligatie si datorie fata de familie si de o anumita categorie de mostenitori, denumiti rezervatari, care sunt totodata continuatori ai defunctului spre a le asigura mijloace de existenta. Cum textul constitutional nu distinge între mostenitorii legali rezervatari si nerezervatari, înseamna ca toti mostenitorii legali, cetateni straini si apatrizi, vor putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Recunoasterea modului de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi prin mostenire legala, în temeiul prevederilor constitutionale, trebuie interpretata si prin prisma conditiilor concrete, economice, sociale si politice în care a fost adoptata Legea de revizuire a Constitutiei, prin care s-a urmarit armonizarea reglemetarilor interne cu cele comunitare.