Extras din referat
EROAREA
a. Definitie
Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la încheierea unui act juridic civil.
b. Reglementare.Conform art.954 Cod civil : ”Eroarea nu produce
nulitate decît cînd cade asupra substantei obiectului conventiei.”
Eroarea nu produce nulitate cînd cade asupra persoanei cu care s-a
contractat, afara numai cînd s-a facut conventia.(error substantiam)
c. Clasificare.
Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:
-eroarea-obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma , falsa
reprezentare cazînd fie asupra naturii actului ce se încheie –error in
negotio-(o parte crede ca încheie un anumit act juridic , iar cealalta parte
are credinta, gresita, ca încheie un alt act juridic), fie asupra identitatii
obiectului (error in corpore) –(o parte crede ca trateaza un bun , pe cînd
cealalta are în vedere alt bun).
-eroarea-viciu de consimtamînt este falsa reprezentare ce cade fie asupra
calitatii substantiale ale obiectului actului (error in substantiam) , fie
asupra persoanei cocontractante (error in personam).
-eroarea indiferenta este falsa reprezentare a unor îmrejurari mai putin
importante la încheierea actului juridic civil si care nu afecteaza însasi
valabilitatea actului.
În primul caz , sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta a
actului juridic (deoarece nu s-a format acordul de vointa).De lege ferenda,
ca si în caz de eroare-obstacol ar trebui sa intervina nulitatea relativa, cei
în cauza putînd sa ceara anulabilitatea actului, dupa cum le dicteaza
interesele în parte.
Viciul de consimtamînt al erorii – atît ca error in substantiam, cît si ca
error in personam – atrage sanctiunea nulitatii relative a actului.
Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata, se disting doua feluri
de eroare :
-eroarea de fapt, care este falsa reprezentare a unei situatii faptice la
încheierea actului juridic (privind obiectul actului, valoarea,
contractantul).
-eroarea de drept, care este falsa reprezentare a existentei ori continutului
unei norme de drept civil.
Admisibilitatea erorii de drept ca viciu de consimtamînt a format
obiect de controversa în literatura de specialitate , formîndu-se atît teza
admiterii, cît si cea a neadmiterii erorii de drept ca viciu de
consimtamînt.
Teza inadmisibilitatii erorii de drept ca viciu de consimtamînt –
care nu este împartasita, - invoca în favoarea sa argumentul bazat pe
obligatia cunoasterii legii, pe prezumtia cunoasterii legii, astfel ca nu este
îngaduita apararea bazata pe invocarea necunoasterii legii civile; nemo
censetur ignorare legem.
d.Structura erorii-viciu de consimtamînt
În alcatuirea erorii-viciu de consimtamînt intra un singur element,
de natura psihologica – falsa reprezentare a realitatii – de unde rezulta si
dificultatea probarii, dovedirii sale.
e.Conditii cerute ca eroarea sa fie viciu de consimtamînt
Doua conditii se cer cumulativ a fi întrunite pentru ca falsa repre-
zentare a realitatii, la încheiera unui act juridic civil, sa aiba valoare de
viciu de consimtamînt ;
-elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fii fost hotarîtor ,
pentru încheierea actului, în sensul ca daca s-ar fi cunoscut realitatea,
actul nu s-ar fi încheiat (aprecierea se fce subiectiv); prin exceptie doar
se poate apela la un criteriu obiectiv
Preview document
Conținut arhivă zip
- Viciile de Consimtamant.doc