Abordajul Maritim

Noţiunea de abordaj maritim

În ceea ce priveşte definirea noţiunii de abordaj maritim, în doctrină s-au elaborat, în principiu două tipuri de definiţii. Una dintre acestea este stricto sensu, deci de tip restrictiv, iar cealaltă priveşte noţiunea de abordaj maritim din perspectivă extensivă, altfel spus, latto sensu. Conform primului gen de definiţie, abordajul maritim există doar în cazul în care două nave au intrat în coliziune. Spre deosebire de aceasta, latto sensu, noţiunea de abordaj maritim include şi situaţia în care nava a fost colizionată de un alt obiect sau a lovit un astfel de corp.

În dreptul maritim român, abordajul constituie coliziunea materială dintre două nave maritime sau fluviale, indiferent de natura apelor în care a avut loc. Nu constituie abordaj maritim coliziunea unei nave cu un corp fix (cheu, ponton, ecluză), cu un obiect scufundat sau un corp plutitor care nu este navă (macara plutitoare, platformă plutitoare), situaţie în care răspunderea civilă este conform dreptului comun .

În delimitarea conceptului de abordaj maritim este important să precizăm că trebuie să distingem între abordajul maritim şi cel fluvial. Astfel, când coliziunea are loc între două nave maritime sau între una maritimă şi una de navigaţie interioară, ne situăm în sfera abordajului maritim. În schimb, în situaţia în care coliziunea se desfăşoară între două nave fluviale în apele interioare există un abordaj fluvial.

2. Răspunderea civilă în cazul abordajului maritim potrivit normelor juridice interne şi internaţionale

În vederea reducerii riscurilor determinate de producerea abordajului maritim, comunitatea maritimă internaţională a făcut demersuri în elaborarea unor documente internaţionale în domeniu. Astfel de instrumente internaţionale ce reglementează problema abordajului sunt: Convenţia de la Bruxelles din 1910 pentru unificarea unor reguli în materie de abordaj; cele două convenţii de la Bruxelles din 1952 asupra competenţei civile în materie de abordaj şi, respectiv, asupra competenţei penale şi Regulamentul internaţional pentru prevenirea abordajului pe mare, Londra, 1972, cunoscut şi sub numele de COLREG.

Menţionăm că toate aceste convenţii internaţionale, fiind ratificate de statul român, sunt considerate ca făcând parte din dreptul intern.

2.1. Reglementarea abordajului maritim, din perspectiva răspunderii civile, în legislaţia internă

Problema abordajului maritim este reglementată prin titlul VIII din Codul Comercial, intitulat Despre pagubele cauzate prin lovirea vaselor (Abordaj). Mai exact, articolele 672-677, reglementează în amănunt această instituţie de drept maritim, respectivele prevederi legale completându-se cu dispoziţiile art. 998, 999, 1000 şi 1003 Cod civil.

Astfel conform art. 672 Cod comercial, cazul fortuit sau forţa majoră înlătură răspunderea civilă. În situaţia în care abordajul a avut loc din culpa uneia dintre cele două nave, toate pagubele şi pierderile cauzate vor fi în sarcina navei aflate în culpă. (art. 673 Cod comercial).

Dacă culpa în producerea respectivului abordaj nu este imputabilă niciuneia dintre cele două nave sau în situaţia în care culpa se dovedeşte a fi comună, fiecare navă va suporta pagubele proprii, fără a avea un drept de regres împotriva celeilalte. Totuşi, fiecare navă va fi obligată în mod solidar la plata despăgubirilor cuvenite mărfurilor de la bord şi persoanelor accidentate (art. 674 Cod comercial).

Convenţia de la Bruxelles din 1910 a introdus regula proporţionalităţii în raport cu gravitatea culpei fiecărei nave implicate în abordaj. Aceasta prevede că numai în situaţiile în care proporţia culpelor nu poate fi stabilită sau dacă culpele sunt echivalente, răspunderea pentru prejudiciile produse este egală pentru toate navele implicate .

Art. 675 Cod comercial instituie un drept de regres al armatorului împotriva persoanei vinovate de respectivul abordaj, precum şi dreptul la acţiune al persoanei fizice prejudiciate, împotriva acestor persoane.

Conform art. 676 din acelaşi act normativ, în situaţia lovirii a două nave de către a treia, aceasta din urmă va fi responsabilă pentru întreg prejudiciul cauzat celor două nave. Dreptul la despăgubiri este condiţionat de depunerea unui protest de mare către Căpitănia portului respectiv (în termen de 3 zile de la incident) sau a primului port de escală a navei în cauză (art. 677 Cod comercial). Nedepunerea acestui protest nu poate vătăma însă drepturile persoanelor aflate la bord sau a proprietarilor mărfurilor încărcate pe navă.