Cuprins
- INTRODUCERE…….…….….3
- CAPITOLUL I ….….3
- CONSIDERATII PRELIMINARE PRIVIND CERCETAREA ACCIDENTELOR NAVALE, FEROVIARE SI AERIENE… 6
- 1.1. Importanta si rolul cercetarii urmelor accidentelor navale, aeriene si feroviare… 6
- 1.2. Masuri legislative…. 7
- 1.3. Conceptul de accident de navigatie, feroviar si aerian 10
- CAPITOLUL II .13
- PRINCIPALELE PROBLEME CE TREBUIE CLARIFICATE PRIN CERCETAREA URMELOR ACCIDENTELOR 13
- 2.1 Masuri tehnice si organizatorice de prevenire a accidentelor.……… 13
- 2.1.1. Masuri tehnice si organizatorice de prevenire a accidentelor navale…13
- 2.1.2. Masuri tehnice si organizatorice de prevenire a accidentelor feroviare. 13
- 2.1.3. Masuri tehnice si organizatorice de prevenire a accidentelor aeriene.15
- 2.2. Principalele accidente ce se pot produce si cauzele acestora…. 17
- 2.3. Competenta de cercetare a accidentelor de navigatie, aeriene si feroviare 20
- 2.3.1. Moduri de sesizare….…. 28
- CAPITOLUL III ….…37
- CERCETAREA URMELOR ACCIDENTELOR DE NAVIGATIE, FEROVIARE SI AERIENE.…. 37
- 3.1. Cercetarea la fata locului…. 37
- 3.1.1. Masuri pregatitoare….…… 42
- 3.1.2. Cercetarea în faza statica…… 48
- 3.1.3. Cercetarea în faza dinamica…… 50
- 3.1.4. Consemnarea rezultatelor cercetarii la fata locului…. 52
- 3.1.5. Ridicarea de înscrisuri si alte mijloace materiale de proba.… 57
- 3.1.6. Constatarea tehnico-stiintifica….…. 59
- 3.1.7. Expertiza tehnica…. 60
- 3.2. Efectuarea unor acte de urmarire penala 60
- 3.2.1. Ascultarea învinuitului sau inculpatului……. 62
- 3.2.2. Ascultarea martorilor….…. 74
- 3.2.3. Confruntarea.… 87
- CAPITOLUL IV90
- COMISIA ROGATORIE SI DELEGAREA.90
- 4.1. Comisia rogatorie efectuata în România.…. 90
- 4.2. Comisia rogatorie în strainatate.…… 93
- CONCLUZII. 95
- ANEXE.97
- BIBLIOGRAFIE.….105
Extras din referat
INTRODUCERE
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupati pentru pregatirea cetatii, a drepturilor si intereselor lor, luând masuri pertinente epocii respective împotriva acelora care atentau la aceste valori, care prin faptele lor nesabuite, le puneau în primejdie. O prima forma de protectie a societatii a reprezentat-o edictarea unor legi care prevedeau sanctiuni pentru cei vinovati. Pe parcursul trecerii timpului, viata a demonstrat însa ca numai normele de drept nu erau suficiente, fiind nevoie de crearea unui mod de actiune care sa permita descoperirea actului ilicit si a celor care-l comiteau. Aceasta, cu atât mai mult cu cât secolele XIX si XX au cunoscut si o accentuare a fenomenului infractional. Începând cu formele empirice de lupta cu criminalitatea, conceputa cu inteligenta si abilitate de întâiul patron al Sigurantei politiei pariziene, E.F. Vidoq, contemporanul lui Napoleon, treptat aveau sa-si faca aparitia primele elemente ale unei stiinte chemate sa slujeasca aflarii adevarului în justitie.
Înca de la aparitia criminalisticii ca stiinta de sine statatoare (Hans Gross, cu lucrarea sa “Manualul judecatorului de instructie“), oamenii de stiinta din România au elaborat si introdus în procesul judiciar elemente de criminalistica. Astfel, în anul 1847 (pe vremea domniei lui Nicolae Sutu) apare la Iasi lucrarea intitulata “Reguli ce urmeaza a se pazi în privegherea si cercetarea vinovatilor“ cuprinzând unele elemente de ordin tactic si metodologic .
În 1879, în România începe sa fie practicata fotografia judiciara, ceea ce a situat tara noastra pe unul dintre primele locuri în Europa în domeniul criminalisticii. În anul 1895 ia fiinta primul serviciu de identificare judiciara, iar în 1920, pe baza cercetarilor proprii, prof. dr. Mina Minovici obtine primele rezultate în descoperirea infractorilor dupa urmele de mâini.
Alaturi de dezvoltarea dactiloscopica, se întreprind studii vizând initierea unor metode de cercetare criminalistica de falsuri în înscrisuri si de identificare a persoanelor dupa scris. Sunt demne de amintit, în acest sens, lucrarea dr. Stefan Minovici: ”Falsul în documente si fotografia în serviciul justitiei“ (1900) sau “Tratatul de grafologie si expertiza în falsuri “ (1910) al criminalistului Mihai Moldoveanu. În anul 1904, prof. dr. Nicolae Minovici elaboreaza primul tratat românesc de medicina legala care a servit si promovarii unor elemente de criminalistica, întrucât o parte a lucrarii se referea la procesul de identificare pe baza fotografiei, semnalmentelor, a urmelor digitale si a urmelor de picioare. Dupa primul razboi mondial, doi oameni de stiinta, Henri Stahl si Mihail Kenrbach , se apleaca cu foarte multa atentie asupra posibilitatilor de perfectionare a expertizei grafice si a falsului în înscrisuri.
Totodata, o serie de juristi si de criminalisti practicieni, încep sa se preocupe de stabilirea unor metodologii privind cercetarea la fata locului, ridicarea unor categorii de urme, fixarea si documentarea rezultatelor cercetarii, precum si introducerea de reguli tactice privind ridicarea de obiecte, reconstituirea, deplasarea la fata locului, etc.
În primii ani dupa razboi iau fiinta institute si laboratoare de specialitate:
- 1956 – Institutul de Criminalistica al Procuraturii Generale;
- 1958 – Laboratorul Central de Expertize Criminalistice de pe lânga Ministerul Justitiei;
- 1968 – Institutul de Criminalistica din cadrul Inspectoratului General al Militiei.
În Facultatile de Drept din tara noastra, primele notiuni de criminalistica au fost predate prin intermediul cursurilor de medicina legala introduse la staruinta fratilor Minovici, în Bucuresti (1904) si Iasi (1913) . În cadrul organelor de politie au luat fiinta “Scoala de Politie Stiintifica“ (1920) si “Scoala de Politie Tehnica“ (1929), iar în Bucuresti –1931 - a luat fiinta “Scoala Superioara de Arhivistica si Paleografie“. În cadrul acestor scoli s-au predat cu succes notiuni de criminalistica mai ales în domeniul tacticii si metodicii criminalistice.
În anul 1937, dr. Constantin Turai publica lucrarea “Elemente de politie tehnica“, în care sunt abordate probleme vizând cercetarea stiintifica în traseologie, dactiloscopie, balistica judiciara. Profesorul Camil Suciu redacteaza si preda studentilor de la Facultatea de Drept din Bucuresti în anul 1951, primul curs de criminalistica. Primul manual de criminalistica elaborat
tot de regretatul profesor Camil Suciu apare in 1963. Ulterior, au fost redactate si alte cursuri de criminalistica la Facultatile de Drept din tara (Iasi, Cluj-Napoca).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cercetarea Urmelor Accidentelor.doc