Actul Unic European

1.Introducere

A.U.E. marchează o nouă etapa în procesul de realizare a pieței interioare Comunitare și a relansat acțiunea comunitară, constituind un moment foarte important al istoriei U.E. El evidențiază politica statelor membre de a pune capăt stagnării construcției comunitare, conciliind cele două curente care s-au evidențiat în procesul construcției europene – cooperare interstatală și acțiunea supranațională - prefigurand U.E.

Principalul obiectivul al A.U.E. a fost realizarea unui spaţiu fără frontiere care să permită libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor şi a persoanelor. Semnificativ de amintit este art. 13 AUE potrivit caruia: „Comunitatea adoptă măsuri destinate să stabilească progresiv piaţa internă, în cursul unei perioade expirând la 31 decembrie 1992, conform dispoziţiilor din tratat; Piaţa internă comportă un spaţiu fără frontiere interne în care libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată potrivit dispoziţiilor din prezentul tratat”

A.U.E. a avut, poate, cea mai mare importanţă în procesul de integrare economică, de altfel, el fiind caracterizat ca obligaţia de a realiza simultan marea piaţă fără frontiere, plus coeziunea economică şi socială, o politică europeană de cercetare şi tehnologie, întărirea sistemului monetar european, lansarea unui spaţiu social european şi acţiuni semnificative în domeniul mediului.

Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986, de nouă țări ( Franta, Germania, Belgia, Olanda, Spania, Irlanda, Anglia, Luxemburg si Portugalia ) iar la Haga la 28 februarie 1986 de catre celelalte trei state ( Italia, Grecia si Danemarca care au organizat un referendum in acest scop ).

A.U.E s-a dovedit a fi un compromis între statele membre care doreau să dea substanță ”uniunii strânse dintre popoarele Europei”(sau chiar Federației Europene spre care țintea Schuman prin Declarația din 9 mai 1950) și cele care nu doreau acest lucru. Acum se prefigurează două dezvoltări ulterioare: introducerea în Tratatul CEE a unui articol nou, 120A, sub titulatura Cooperare în politica monetară și economică și la Titlul III, Cooperarea politică.

A.U.E realiza una dintre cele mai importante reforme ale CE, nefiind însă nici prima și nici ultima. Denumirea de ”Act Unic European” a fost dată deoarece această reformă poate afecta atât tratatele de bază cât și tratatele ulterioare, dar și pentru că a fost obținut un text convențional unic. Ractificarea actului a întârziat datorită referendumului din Danemarca și Irlanda, dar și a unei reforme constituționale în Irlanda, realizându-se, în fine, de la 1 iunie 1987, când a și intrat în vigoare.

2. Nașterea Actului Unic European

Cauzele care au condus la elaborarea A.U.E. au fost: absența unei legături organice între acțiunea comunitară și cooperarea politică, funcționarea nesatisfăcătoare a anumitor mecanisme instituționale (insuficiența puterilor Parlamentului European, ponderea prea mare a unanimității în cadrul procesului decizional din Consiliul European), caracterul parțial al celor 4 libertăți de circulație prevăzute de tratatul C.E.E. (mărfuri, persoane, servicii, capitaluri). A prevalat de asemenea dorința de a da o bază juridică solidă competențelor deja exersate de comunitate în noi domenii.

Actul Unic European a fost negociat în cadrul Conferinței Inter-guvernamentale desfasurată în perioada 9 septembrie 1985 – 17 februarie 1986. Actul Unic European a fost semnat, la Luxemburg, la 17 februarie 1986, de 9 state din cele 12 membre si, la 28 februarie 1986, de celelalte 3: Italia, Danemarca si Grecia , fiind primul mare amendament al Tratatului stabilind Comunitatea Economică Europeană (CEE). Actul Unic European a intrat în vigoare la 1 iulie 1987.