Amânarea și întreruperea executării pedepsei

Conform art.1 Cod proc.pen, pentru a putea fi realizat scopul procesului penal, este necesar ca orice persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala sa fie pedepsita conform vinovatiei ei si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspunderea penala.

In concret, activitatea procesual penala trebuie sa se finalizeze prin sanctionarea, atunci cand este cazul, a persoanelor ce se fac vinovate de savarsirea unor infractiuni.

In cadrul procesului penal, dispozitiile hotararii penale date de instanta de judecata si ramasa definitiva, trebuie aduse la indeplinire, dispozitii ce prevad constrangerea celor condamnati in asa fel incat acestia sa suporte efectiv sanctiunile penale aplicate.

Astfel, punerea in executare a hotararilor penale constituie o faza autonoma a procesului penal.

In faza punerii in executarea hotararilor penale actioneaza normele legale care reglementeaza punerea in executare a acestora, precum si unele norme care privesc aspecte procesuale legate de executare.

Este important de precizat ca exista diferenta intre reglementarea punerii in executare a hotararilor penale, ce cade sub incidenta exclusiva a normelor dreptului procesual penal, si executarea propriu-zisa a sanctiunii penale aplicate, ce cade sub incidenta normelor de drept substantial, norme cuprinse in Codul penal, Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, Legea nr.23/1969 privind executarea pedepselor (in ce priveste executarea pedepsei la locul de munca) .

Faza punerii in executare a hotararilor penale este alcatuita din acte procesuale si acte procedurale proprii, ce nu sunt intalnite in celelalte faze ale procesului penale si nici in cadrul executarii propriu-zise a sanctiunii penale.

Faza procesuala a punerii in executare a hotararilor penale este calauzita si de principii proprii, precum: obligativitatea, executabilitatea, jurisdictionalitatea si continuitatea.

Amanarea executarii pedepsei inchisorii

I. Concept si caracterizare

In vederea realizarii scopului procesului penal si pentru a asigura eficienta pedepsei aplicate, este necesara executarea de indata a unei hotarari penale definitive.

Exista totusi unele situatii deosebite (de natura a pune in pericol viata, sanatatea sau interese majore ale condamnatului, daca ar fi privat imediat de libertate) in care se poate dispune amanarea executarii pedepsei inchisorii, situatii care reprezinta exceptii de la regula punerii de indata in executare a unei hotarari de condamnare. Aceste situatii insa sunt strict prevazute de lege, instanta de judecata fiind cea care poate aprecia, in functie de conditiile concrete ale cauzei, daca acorda sau nu anamarea executarii unei pedepse.

Amanarea executarii pedepsei inchisorii este reglementata de Codul de procedura penala in art.453-art.454.

II. Cazurile in care poate fi dispusa amanarea executarii pedepsei inchisorii.

Asa cum am mentionat, situatiile in care poate fi dispusa amanarea executarii pedepsei inchisorii sunt expres prevazute de lege, tocmai pentru a exista o garantie ca amanarea executarii pedepsei este dispusa in situatii justificate pe deplin.

Potrivit Codului de procedura penala, art.453, amanarea executarii pedepsei inchisorii poate fi dispusa in trei cazuri:

1.Potrivit art.453 al.1 lit.a teza I – „cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala grava care face imposibila executarea pedepsei, iar instanta apreciaza ca amanarea executarii si lasarea in libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica”.

Din textul legal rezulta ca trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii pentru a putea fi dispusa amanarea executarii pedepsei inchisorii:

a)cel condamnat sa sufere de o boala grava care face imposibila executarea pedepsei;

b)boala trebuie sa fie constatata printr-o expertiza medico-legala;

c)prin amanarea executarii pedepsei si lasarea in libertate a celui condamnat nu se creeaza un pericol concret pentru ordinea publica.