Autocontrolul și Libertatea de Exprimare

Aspecte introductive

Libertatea de exprimare este un drept recunoscut oricărei persoane dintr-o societate democrată. Prevăzută în Legea fundamentală a fiecărei societăţi democrate şi reglementată în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare este esenţială astăzi şi reprezintă o adevărată provocare mai ales pentru ţările ieşite de curând de sub conducerea comunistă unde cenzura era la ea acasă.

Fiecare dintre noi trebuie să ştie ce înseamnă libertatea de exprimare şi sunt sigur că nu există o singură persoană care să nu aibă cel puţin o vagă idee despre acest lucru. Cel mai simplu de explicat ar fi că, a te exprima liber, înseamnă a te exprima „fără cenzură”, fără restricţie. Problema care apare este că sub pretextul acestui principiu mulţi înţeleg că pot să spună orice şi să se manifeste oricum doresc.

De aceea apar tot felul de probleme, pentru că o libertate de exprimare dusă către absolut nu e benefică unei societăţi. În momentul când ni se permite o libertate de exprimare foarte largă, inevitabil asta va duce la crearea unor tensiuni în legătură cu afirmarea celorlalte valori existente într-o societate şi care trebuie şi ele de asemenea să fie apărate. Pentru a evita acest lucru este necesar să avem în vedere un anumit „autocontrol” atunci când folosim această libertate de exprimare.

Exemplul cel mai concludent în acest sens este cazul jurnaliştilor. În acest caz libertatea de exprimare contrazice definiţia dată în primul paragraf când am spus „fără cenzură”. Jurnalistul este actorul social, care prin mesaj trebuie să slujească interesului public şi trebuie să dea dovadă de mare responsabilitate. De aceea exprimarea jurnalistului trebuie să treacă prin „filtrul autocenzurii” dacă îmi este permisă exprimarea, sau mai bine zis printr-un „filtru al responsabilităţii”.

Iată că libertatea de exprimare este valorificată diferit de la caz la caz. Oricine poate să se exprime după cum doreşte, eliberând orice gând, orice opinie, orice credinţă şi manifestându-se în mod liber sub pretextul libertăţii de exprimare iar autocontrolul deşi ar trebuie să existe, de multe ori acest lucru nu se întâmplă. Dar pentru un jurnalist autocontrolul este esenţial, existând nişte limite peste care nu ar trebui să treacă.

Ce vreau să spun este că pe lângă limitele profesionale, mai sunt şi limitele legale. Spre exemplu, nu putem să afirmăm despre cineva că este hoţ fără să avem dovezi. Bineînţeles că am putea folosi verbe de distanţare sau semnul întrebării: „Credeţi că X este hoţ ? Legal, nu ştiu ce succes ar avea domnul X dacă s-ar războii cu cel care a spus asta. Astfel de trucuri sunt folosite destul de mult mai ales de anumiţi jurnalişti care mai mult ca sigur sunt dintre aceia care nu au trecut pe la cursul de deontologie.

În consecinţă pornind de la realitatea că:

• revizuirea Constituţiei este un prilej de a analiza critic toate reglementările din Legea fundamentală, critica fiind formulată pornind de la aspecte concrete întâlnite în practica socială;

• 2. opţiunea pentru analiza implicaţiilor practice ale reglementării privind libertatea de exprimare este determinată de constatarea că în mesajele prezentate în audio-vizual se constată o scădere dramatică a nivelului de exigenţă pentru calitatea exprimării, calitate care vizează în egală măsură forma exprimării şi fondul acesteia;

• 3. opţiunea pentru analiza implicaţiilor practice ale reglementării privind libertatea de exprimare este determinată de constatarea că în mesajele prezentate în audio-vizual se constată o evoluţie ascendentă a tendinţei de mediatizare a exemplelor comportamentale negative in defavoarea celor pozitive;

• 4. tendinţa adolescenţilor şi tinerilor de a imita modele impune analiza calităţii mesajului transmis de mass-media, actorii implicaţi în elaborarea mesajului şi transmiterea lui invocând libertatea de exprimare ca temei al excluderii oricărei autocenzuri,

am apreciat util şi necesar să elaborez un studiu privind autocontrolul în valorificarea libertăţii de exprimare.

Important este să reţinem următorul lucru, care se învaţă încă din primele cursuri de drept, şi anume: „ libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”.