Libertatea în Educație

motto: „Adevărata libertate este o trăire interioară şi poate

fi dezvoltată în om numai prin faptul că noi, ca educatori şi dascăli,

îl privim pe om în acest fel.” R.Steiner

Pentru om , libertatea este lucrul cel mai de preț de pe lume, căci fără acest bun comun, omul ar înceta să fie om, iar viața lui, atât individuală cât și socială, pierde orice semnificație.

Libertatea este condiția fundamentală a oricărei dezvoltări, este conditia dezvoltării plenare a individului, a sănatății sale mentale și a bunăstării sale; este o calitate esențială a stării total umane. “Dragostea, tandrețea, rațiunea, intresul, integritate și ientitatea sunt toate vlăstare ale libertății”, scrie E.Fromm. Absența libertații este dăunatoare și face din om un inferm.

După Berdiaev, libertatea este și rămâne cea mai de preț valoare spirituală, mai mare decât valorile vitale. De ea se leagă calitatea vieții si demnitatea omului; de aceea “ pentru libertate, viața poate fi și trebuie să fie sacrificată, dar pentru viața nu trebuie sacrificată libertatea”, susține marele gânditor rus. Libertatea este, înainte de toate, libertatea persoanei; în esența ei, ea nu poate fi decât individuală. “Dacă se neagă valoarea persoanei și există îndoieli privind realitatea sa, nu poate fi vorba de nici o realitate. Persoana reprezintă limita puterii naturii, a puterii statului, a puterii societății”, scrie Berdiaev.

Libertatea implică o absență de piedici la posibilele noastre alegeri și activități – absenta de obstrucții pe drumurile pe care un om se decide să meargă. O astefel de libertate depinde “nu de dorința mea de a merge sau de distanța pe care vreau s-o parcurg, ci de numarul posibilităților care mi se oferă, de largimea perspectivelor ce mi se deschid, de relativa lor importanță în viața mea”. (Albu, 1998).

“Libertatea nu este în exclusivitate ceva personal și nu este un obiect; ea este cadrul participării la elaborarea deciziilor comunității”. (Călin, 2001)

Din punct de vedere filosofic, cu implicații directe în acțiunea de educare a comportamentului uman, Karl Jaspers atribuie libertății mai multe semnificații. Primul înțeles al libertății este depășirea constrângerii; această depășire privește constrângerea bunului plac personal; este o depașire posibilă atunci când coincide cu necesitatea adevărului care ne devine lăuntric; din acest punct de vedere libertatea cere depășirea simplei opinii în folosul cunoașterii întemeiate a lucrurilor. Al doilea înțeles al libertății interioare este polaritatea și opoziție; polaritatea semnifică o contradicție care prezintă un grad mare de opoziție care este gata să ia ceea ce vine din exterior ca ceva ce se opune și ceva pe care și-l poate incorpora. Al treile înțeles este libertatea ca un proces dialectic, pe care omul îl străbate în timp; în acest scop se invesc alternativele, în sens că omul se decide “pentru ce” și ”în ce scop” să trăiască.(Călin, 2001)

Realizarea libertății, înțeleasă ca dorință și putință de creștere, de dezvoltare, ca acumulare, perfecționare, maturizare, în toate dimensiunile ei, nu se poate realiza fără urmatoarele premise:

1. Rațiunea. Libertatea nu exista si nu se poate exercita în afara rațiunii. În lipsa rațiunii, omul ramâne la discreția voinței sale mici, mărunte.

2. Lupta. Ca sa fii liber, esențial este sa nu vrei să încetezi să fii liber. Libertatea se află în inima omului liber, el o duce pretutindeni cu sine, ne asigura Rousseau. (Albu, 1998) .

3. Creația. Situată în intimitatea ei cea mai adâncă, deschizând punți spre alte valori, nu s-ar putea vorbi despre libertate în absența rațiunii, confruntării, bunei consecvențe; nici în afara creației, iubirii si umanității, de vreme ce toate aceste componente îi conferă deplinătate și măreție, trăinicie si autenticitate.

4. Iubirea. Ura, adversitatea, dușmania, teama de celălalt înseamnă însă, dependență, constrângere, robie: “poți fi în robiedoar față de cineva care îți este străin și vrăjmaș. Ceea ce este apropiat și drag nu constrânge. Cei iubitori și uniți sunt liberi, numai cei invrăjbiți și dezbinați se află în robie și cunosc constrângerea”.

5. Umanitatea. Nu este orgoliu sau umilință. Ea este singura modalitate de a feri eul de hipertrofia libertății și de atrofia ei, daca nu cumva orgoliul si umilința sunt ele însele deja niște excese. Umanitatea este buna masură a mentinerii manifestării libertații, ceea ce ține în stare de normalitate pulsul inimii libertății. (Albu, 1998)

Libertatea este un subiect complex şi arid din toate punctele de vedere şi poate fi abordat şi tratat din multe unghiuri. Aspectul mai puţin luat în consideraţie este libertatea în educaţie pentru că cei mai mulţi oameni nu asociază cei doi termeni sau consideră că se exclud. Unul din principiile educaţiei sănătoase, aşa cum este ea fundamentată de R. Steiner, şi cunoscută ca Pedagogie Waldorf, este libertatea.

„Noi de fapt nici nu suntem suficient de conştienţi de modul în care au evoluat lucrurile în ceea ce priveşte dezvoltarea omenirii; oamenii au fost cândva în situaţia că îi lăsau pe copii să crească mai mult sau mai puţin sălbatic; nici nu îi educau şi nici nu-i învăţau în mod deosebit. Atunci nu se intervenea în libertatea omului, nu se intervenea în libertate aşa cum o facem noi în zilele noastre. Noi începem să intervenim în libertatea omului încă dela vârsta de şase ani şi trebuie să reparăm ceea ce greşim prin faptul că distrugem libertatea, printr-o educaţie corespunzătoare.” (Steiner, 2005) .