Cambia

Cambia

I. Noţiuni introductive

Precizări prealabile. Cambia este unul dintre titlurile de credit cu mare aplicabilitate în activitatea comercială.

Datorită folosirii ei pe scară largă şi în raporturile comerciale internaţionale, cambia a făcut obiectul unei reglementări juridice unitare. În anul 1930, s-a încheiat la Geneva convenţia referitoare la legea uniformă a cambiei şi biletului la ordin.

În condiţiile formării economiei de piaţă în ţara noastră, au fost luate unele măsuri privind utilizarea cambiei în raporturile comerciale interne. Banca Naţională a României a reglementat un sistem informaţional menit să întărească siguranţa creditului cambiei, biletului la ordin şi cecului, prin crearea Centralei Incidenţelor de Plăţi.

II. Noţiunea şi caracterele cambiei

1) Noţiunea cambiei

Definiţia cambiei. Legea nr.58/1934: Cambia este un înscris prin care o persoană, denumită trăgător sau emitent, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească la scadenţă o sumă de bani unei a treia persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia.

Subiectele raporturilor juridice cambiale. Implică participarea a trei persoane:

a) trăgătorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el dă dispoziţia să se plătească o sumă de bani. Prin semnătura sa, trăgătorul îşi asumă obligaţia de a face să se plătească suma de bani beneficiarului de către tras. Emitentul înscrisului poartă denumirea de trăgător, deoarece “trage” titlul asupra debitorului care este obligat să efectueze plata;

b) trasul este persoana căreia i se adresează dispoziţia (ordinul) de a plăti o sumă de bani;

c) beneficiarul este persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se facă plata de către tras.

Mecanismul juridic al cambiei. În mod obişnuit, emiterea unei cambii are la bază existenţa unor raporturi juridice anterioare între persoanele în cauză, care au ca izvor anumite acte juridice. În temeiul acestor raporturi juridice, denumite raporturi fundamentale, fiecare persoană are calitatea de creditor sau debitor în raporturile juridice la care participă. Prin emiterea cambiei şi efectuarea plăţii se execută obligaţiile din raporturile juridice preexistente.

Dacă beneficiarul cambiei sau dobânditorul ei prin gir (giratarul) are nevoie de bani în numerar, înainte de scadenţă, poate remite cambia unei bănci, care va achita imediat suma menţionată în cambie. Această operaţie se face prin gir şi se numeşte operaţie de scont. Întrucât cambia nu a ajuns la scadenţă, banca va reţine o sumă care reprezintă echivalentul dobânzilor pe timpul rămas până la scadenţă.

Odată emisă cambia, ea trebuie privită prin ea însăşi, ca un titlu de sine-stătător. Trebuie observat însă că emiterea cambiei nu duce la stingerea raporturilor juridice fundamentale. Acestea subzistă, afară de cazul când părţile au convenit o novaţie, adică stingerea obligaţiei vechi din raportul fundamental şi înlocuirea ei cu o obligaţie nouă, rezultată din raportul cambial.

2) Caracterele cambiei

Precizări prealabile. Fiind un titlu de valoare, cambia are caracterele care sunt comune titlurilor comerciale de valoare. Dar, pe lângă aceste caractere generale, cambia are şi anumite caractere proprii. Caracterele care îi configurează specificitatea ca titlu comercial de valoare:

Cambia este un titlu de credit. Cambia este un înscris care conferă posesorului legitim dreptul de a primi suma de bani menţionată în cuprinsul său. Plata dispusă de trăgător devine exigibilă după scurgerea unui termen de la data emiterii cambiei. Datorită acestui fapt, prin cambie se realizează o operaţie de credit. Scadenţa este unică pentru toate obligaţiile cambiale rezultate din cambie.

Cambia are ca obiect plata unei sume de bani. Dispoziţia trăgătorului dată trasului priveşte plata unei sume de bani. Deci, obligaţia cambială poate avea ca obiect numai plata unei sume de bani, cu excluderea oricărei alte prestaţii.

Cambia este un titlu complet. Dreptul şi obligaţia corelativă sunt cele cuprinse în înscris (quod est cambio, non est in mundo). În lipsa unei menţiuni esenţiale din înscris este exclusă folosirea unor elemente exterioare, chiar dacă în cambie s-ar face trimiterea la ele. Această interdicţie decurge din caracterul literal al cambiei întemeiat pe formalismul titlurilor comerciale de valoare.

Cambia este un titlu la ordin. Dreptul cuprins în cambie poate fi exercitat de beneficiar sau de persoana căreia acesta i-a transmis cambia prin gir. Clauza “la ordin” este subînţeleasă în orice cambie. Deci, emitentul cambiei autorizează pe posesorul ei să o transmit altei persoane oricând doreşte şi la infinit. Legea permite transmiterea cambiei şi pe calea dreptului comun a cesiunii de creanţă. În acest scop, în cambie trebuie să se facă menţiunea “nu la ordin”.

Cambia este un titlu abstract. Drepturile şi obligaţiile rezultate din cambie există în mod valabil, independent de cauza juridică care le-a generat (raporturile fundamentale). Din moment ce a fost emisă, cambia şi, implicit, drepturile şi obligaţiile cambiale au o existenţă de sine-stătătoare.

Cambia creează obligaţii autonome. Toate obligaţiile care se nasc din cambie au o existenţă juridică de sine-stătătoare. Fiecare semnătură pusă pe titlu creează un raport juridic distinct cu regim propriu. În consecinţă, viciile sau lipsurile unui raport juridic nu afectează valabilitatea celorlalte raporturi juridice. Dacă o persoană (avalist) garantează obligaţia trasului acceptat, obligaţia de garanţie (garanţie accesorie) este valabilă, chiar dacă obligaţia trasului (obligaţia principală) este anulabilă pentru vicii de consimţământ ori incapacitate.