Căsătoria în vechiul drept românesc

De la aparitia vietii si pana in Evul Mediu, societatea umana de pe teritoriul patriei noastre se caracterizeaza printr-o dezvoltare foarte lenta incepand de la inexistenta familiei si casatoriei, deci raporturi sexuale neregulate si mergand pe la comunitatea monogama.

Astazi, casatoria este principalul izvor al familiei si poate fi definite ca “uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, si reglementata de normele imperative ale legii”.

Evolutia formelor de casatorie

a) Primele legiuiri

In spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, la fel ca si in celelalte regiuni ale Terrei, in epoca pietrei, datorita rolului precumpanitor al femeii in viata economica – agricultura cu sapaliga, confentionarea vaselor de lut - pozitia ei sociala devine si ea preponderenta in ginta si in trib, structura sociala cunoscuta sub numele de matriarhat.

Casatoria pereche a introdus insa in familie un element nou in privinta filiatiei si a dreptului de proprietate, punand alaturi pe mama adevarata de tata adevarat.

In cadrul acesui tip de familie, barbatul avea printre mai multe sotii si o sotie principala si el era printre ceilalti soti sotul ei principal. O astfel de convietuire a perechilor bazate pe obicei se va consolida tot mai mult odata cu dezvoltarea gintii si clasele de frati si de surori intre care nu era posibila casatoria deveneau numeroase. Cu timpul, sotul se va stabili definitiv la sotie in cadrul sistemului madrilocal fara a face o gospodarie comuna si a avea vreun drept asupra copiilor. Ramasite ale casatoriei pe grupe vor continua sa se mentina sub forma casatoriei preferentiale fie ca e vorba de veri incrucisati, de casatoria sotului supravietuitor cu sora sotiei sau respectiv fratele sotului decedat sau de poliandrie – vestigii ale epocii cand o serie intreaga de surori avea barbatii in comun.

b) Epoca patriarhala

In epoca patriarhala, datorita rolului predominant al barbatului in familie, sistemul matrimonial devine perimat, fiind inlocuit cu cel padrilocal. In ultima faza a casatoriei pereche isi face aparitia rapirea si rascumpararea femeilor. Inainte de matrimoniu, mirele aducea daruri rudelor de ginta ale miresei, adica celor dupa mama, nu tatalui ei si rudelor acestuia, daruri considerate ca reprezentand pretul de cumparare al fetei cedate.

Spre sfarsitul epocii metalelor aceasta forma de casatorie pereche se dovedeste prea slaba si nestabila, incheind astfel o evolutie de promiscuitate la casatoria pe grupe si apoi la cea pereche.

Se mentin insa si unele ramasite ale matriarhatului sub forma revenirii definitive a copiilor sau temporare a sotiei in ginta materna sau a legaturilor dintre nepoti si unchiul matern.

Familia patriarhala va fi de astfel nucleul, din care, prin agregare sub forma de ginti, fratrii si triburi se va ajunge prin recunoasterea nu numai a unei ierarhii politico-juridice ci si mistico-religioase la forma de organizare politico-statala.

c)Familia medievala si moderna

Aspectul casatoriei in virtutea caruia barbatul si femeia sunt intim uniti prin aceea ca onoreaza aceiasi zei si sunt singurii pe care ii onoreaza s-a perpetuat si in Evul Mediu, in deosebi sub impulsul crestinismului si islamismului, desi in Occident Biserica a intervenit destul de traziu in actul casatoriei.

Sub raport etic, conceptia Bisericii crestine asupra familiei a insemnat un pas inainte in relatiile cu membrii ei, dezvoltand sentimentul iubirii intre soti si inlaturand, in parte, puterea absoluta a parintilor asupra copiilor. Inegalitatea dintre sexe continua insa sa existe, capatand de asta data o consfintire divina. Inferioritatea femeii reiese si din comportarea pe care religia i-o impune in societate.