Codul de Conduită a Funcționarilor Publici

“Codul de conduită a funcționarilor publici în contextul actual” reprezintă o parte din tema mai vastă de cercetare “Exercitarea deontologică a funcției publice” și, totodată, un important izvor al deontologiei funcționarului public.

Din definițiile întâlnite în literatura de specialitate pentru cod, ne raliem celei de “document scris ce enunță și enumeră valorile, normele și tipurile de conduită pe care o întreprindere, o companie, o instituție sau autoritate publică, urmăresc să fie respectate atât în interior, cât și în exterior”.

Prin intermediul unui atare cod în exercitarea funcției publice, putem deduce obligațiile ce le incumbă funcționarilor publici, și anume, obligația de a avea un comportament profesionist, de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă în scopul câștigării și menținerii încrederii publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și ionstituțiilor publice.

Stricto sensu, Codul de conduită a funcționarilor publici reglementează normele de conduită profesională a funcționarilor publici. Menționăm că aceste norme sunt obligatorii atât pentru funcționarii publici, cât și pentru persoanele care ocupă temporar o funcție publică în adrul autorităților și instituțiilor publice.

2. Reglementarea juridică a conduitei funcționarilor publici

Ab initio, precizăm că ne raliem opiniei regăsite în literatura juridică de specialitate , potrivit căreia, realizarea deciziilor politice, ca și obținerea unor rezultate cât mai bune în domeniul economic și social sunt dependente, într-o mare măsură, de calitatea administrației.

În România, primele reglementări privind conduita profesională a funcționarilor publici s-au concretizat prin H.G. nr. 667 din 1991 privind unele măsuri pentru asigurarea prestigiului social al funcționarilor publici.

Încă din titlul acestei hotărâri reiese scopul urmărit de Guvern, și anume, asigurarea prestigiului social al funcționarilor publici și al autorităților administrației publice în fața cetățenilor ca beneficiari ai serviciilor publice.

În cuprinsul hotărârii menționate se stipula că funcționarii publici sunt obligaţi, în conformitate cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice, să-şi îndeplinească cu fidelitate şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice fapt care ar putea sa aducă un prejudiciu instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea. Totodată, aceștia erau datori să-şi consacre activitatea profesională pentru exercitarea atribuţiilor funcţiei în care au fost numiţi, în scopul realizării obiectivelor instituţiei şi servirii binelui public.

Subliniem faptul că H.G. nr. 667 din 1991 consacra, din punct de vedere legal, primele îndatoriri ale funcționarilor publici. Exempli gratia : să aducă la îndeplinire, în termen și în mod corect, sarcinile încredințate, cu respectarea strictă a dispozițiilor legale; să păstreze secretul profesional; să furnizeze publicului, în cadrul serviciului, informațiile solicitate, cu respectarea prevederii anterioare (secretul profesional n.n.); să se ajute între ei în aducerea la îndeplinire a obligațiilor de serviciu și să se suplinească în serviciu, în cadrul specialității lor.