Concurența neloială

Concurența este considerată neloială atunci când activitatea comerciantului se realizează prin folosirea de procedee nelegale, contrare uzanțelor comerciale.

Procedeele care caracterizează concurența neloială sunt numeroase. Acestea, fie acte, fie fapte contrare legii și uzanțelor cinstite, pot fi grupate în infracțiuni, contravenții și/sau delicte civile.

Faptele pe care legea le consideră acte de concurență neloială(art.4 și art.5 dinLegea nr.11/1991) sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte; sau obținerea în detrimentul concurenței de foloase sau avantaje în activitatea economică prin practici contrare legii sau moralei. De aceea,reclama comparativă,implicând elemente de neloialitate în scopul obținerii unor avantaje de piață, este ilicită, când comparația este inexactă și neobiectivă.

CLASIFICAREA ACTELOR ȘI FAPTELOR DE CONCURENȚĂ NELOIALĂ

În dreptul nostru, în Legea nr. 11/1991, actele de concurență neloială sunt grupate în funcție de răspunderea juridică pe care o antrenează în trei categorii în: contravenții, infracțiuni și delicte civile. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii recurge la o clasificare mai simplistă a practicilor incorecte în practici comerciale înșelătoare și practici comerciale agresive. La rândul lor, practicile comerciale înșelătoare pot fi grupate în acțiuni înșelătoare și omisiuni înșelătoare. Punctul de plecare al acestor clasificări îl constituie același text al art. 10 bis alin. (3) al Convenției de la Paris în care sunt clasificate actele de concurență neloială în următoarele categorii:

- confuzia cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui- concurent (pct. 1);

- denigrarea, care poate consta în afirmații false, de natură a discredita întreprinderea,- produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent (pct. 2);

- inducerea publicul în eroare cu privire la natura, modul de fabricație, caracteristicile,- aptitudinea la întrebuințare sau cantitatea mărfurilor (pct. 3).

Prevederile art. 10 bis alin. (3) au fost criticate în literatura de specialitate pe motiv că atât în cazul confuziei cât și al denigrării, nu sunt reținute decât anumite forme pe care acestea le pot îmbrăca, omițându-le pe altele și pentru că nu sunt menționate actele de dezorganizare a întreprinderii sau a pieței.

1. CONFUZIA PRIVIND CONCURENTUL VĂTĂMAT

În sens general, prin confuzie se înțelege acțiunea de a confunda între ele două persoane sau două lucruri. Termenul de confuzie este sinonim cu cel de eroare. Noțiunea de confuzie este folosită în mod constat în dreptul proprietății intelectuale , pe tărâmul căreia ea apare atunci când se reproduce sau se imită un semn distinctiv (marcă, emblemă, nume comercial sau ambalaj).

Confuzia reprezintă actul de concurență neloială care constă în disimularea credibilă a activității pe piață a autorului sub aparența semnelor distinctive ale întreprinderii, produselor sau serviciilor unui comerciant.